2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stăcăli vt [At: LEXIC REG. II, 37 / Pzi: ~lesc / E: ns cf stăci] (Ban; c.i. sume de bani) A agonisi (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stăcăli, stăcălesc, vb. IV (reg.; despre sume de bani) a agonisi.

Intrare: stăcălit
stăcălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăcălit
  • stăcălitul
  • stăcălitu‑
  • stăcăli
  • stăcălita
plural
  • stăcăliți
  • stăcăliții
  • stăcălite
  • stăcălitele
genitiv-dativ singular
  • stăcălit
  • stăcălitului
  • stăcălite
  • stăcălitei
plural
  • stăcăliți
  • stăcăliților
  • stăcălite
  • stăcălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: stăcăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăcăli
  • stăcălire
  • stăcălit
  • stăcălitu‑
  • stăcălind
  • stăcălindu‑
singular plural
  • stăcălește
  • stăcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăcălesc
(să)
  • stăcălesc
  • stăcăleam
  • stăcălii
  • stăcălisem
a II-a (tu)
  • stăcălești
(să)
  • stăcălești
  • stăcăleai
  • stăcăliși
  • stăcăliseși
a III-a (el, ea)
  • stăcălește
(să)
  • stăcălească
  • stăcălea
  • stăcăli
  • stăcălise
plural I (noi)
  • stăcălim
(să)
  • stăcălim
  • stăcăleam
  • stăcălirăm
  • stăcăliserăm
  • stăcălisem
a II-a (voi)
  • stăcăliți
(să)
  • stăcăliți
  • stăcăleați
  • stăcălirăți
  • stăcăliserăți
  • stăcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • stăcălesc
(să)
  • stăcălească
  • stăcăleau
  • stăcăli
  • stăcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)