6 definiții pentru stârnitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STÂRNITOR, -OARE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.
STÂRNITOR, -OARE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stârnitor, ~oare [At: ANTIPA, P. 104 / Pl: ~i, ~oare / E: stârni + -tor] 1 sm (Reg) Câine de vânătoare care stârnește (2). 2 sf (Reg) Prăjină cu care se bate apa sau se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a se îndrepta peștii spre plasele de pescuit. 3 a (Asr) Provocare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÎRNITOR, -OARE, stîrnitori, -oare, adj. (Rar) Care stîrnește (ceva), care provoacă, ațîță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stârnitor (rar) adj. m., pl. stârnitori; f. sg. și pl. stârnitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stârnitor adj. m., pl. stârnitori; f. sg. și pl. stârnitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stârnitor adj. m., pl. stârnitori; f. sg. și pl. stârnitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stârnitor, stârnitoareadjectiv
- 1. Care stârnește (ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Stârni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09