opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRNITOR, -OARE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.

STÂRNITOR, -OARE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.

stârnitor, ~oare [At: ANTIPA, P. 104 / Pl: ~i, ~oare / E: stârni + -tor] 1 sm (Reg) Câine de vânătoare care stârnește (2). 2 sf (Reg) Prăjină cu care se bate apa sau se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a se îndrepta peștii spre plasele de pescuit. 3 a (Asr) Provocare.

STÎRNITOARE, stîrnitori, s. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietre, pentru a speria peștii. Pentru a grăbi intrarea peștelui și a prinde mai bine, la garduri se întrebuințează adesea și diferite unelte numite stîrnitori. ANTIPA, P. 104.

STÎRNITOR, -OARE, stîrnitori, -oare, adj. (Rar) Care stîrnește (ceva), care provoacă, ațîță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârnitoare (reg.) s. f., g.-d. art. stârnitorii; pl. stârnitori

stârnitoare s. f., g.-d. art. stârnitorii; pl. stârnitori

stârnitoare s. f., g.-d. art. stârnitorii; pl. stârnitori

stârnitor (rar) adj. m., pl. stârnitori; f. sg. și pl. stârnitoare

stârnitor adj. m., pl. stârnitori; f. sg. și pl. stârnitoare

stârnitor adj. m., pl. stârnitori; f. sg. și pl. stârnitoare

Intrare: stârnitoare
stârnitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârnitoare
  • stârnitoarea
plural
  • stârnitori
  • stârnitorile
genitiv-dativ singular
  • stârnitori
  • stârnitorii
plural
  • stârnitori
  • stârnitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stârnitor
stârnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârnitor
  • stârnitorul
  • stârnitoru‑
  • stârnitoare
  • stârnitoarea
plural
  • stârnitori
  • stârnitorii
  • stârnitoare
  • stârnitoarele
genitiv-dativ singular
  • stârnitor
  • stârnitorului
  • stârnitoare
  • stârnitoarei
plural
  • stârnitori
  • stârnitorilor
  • stârnitoare
  • stârnitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârnitoare, stârnitorisubstantiv feminin

  • 1. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru a grăbi intrarea peștelui și a prinde mai bine, la garduri se întrebuințează adesea și diferite unelte numite stîrnitori. ANTIPA, P. 104. DLRLC
etimologie:
  • Stârni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

stârnitor, stârnitoareadjectiv

  • 1. rar Care stârnește (ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Stârni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.