stârfoci [At: ȘEZ. XX, 12 / V: stăr~, ~rpoci / Pzi: ~cesc / E: nct] 1 vr (Mun; d. fructe, legume etc.) A se muia. 2 vr (Mun; d. fructe, legume etc.) A se strica. 3 vt (Olt; Mun) A strivi (2). 4 vt (Olt; Mun; îe) A ~ (pe cineva) în bătaie A stâlci (1). 5 vr (Mun; d. oameni) A se moleși (de oboseală. de somn, de căldură etc.) 6 (Mun; d. tineri) A se hârjoni (1). 7 vr (Mun; d. copii) A se alinta¹ (7).

stărfoci v vz stârfoci

stârpoci v vz stârfoci

stârfoci, stârfocesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre fructe, legume) a se muia, a se strica. 2. a strivi. 3. (refl.; despre oameni) a se moleși (de oboseală, de somn, de căldură). 4. (refl.; despre tineri) a se hârjoni. 5. (refl.; despre copii) a se alinta.