opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRCIT, -Ă, stârciți, -te, adj. (Pop.) 1. Strâns, ghemuit. 2. (Despre plante și animale) Pipernicit, nedezvoltat. 3. (Despre fructe) Strivit. – V. stârci.

STÂRCIT, -Ă, stârciți, -te, adj. (Pop.) 1. Strâns, ghemuit. 2. (Despre plante și animale) Pipernicit, nedezvoltat. 3. (Despre fructe) Strivit. – V. stârci.

stârcit2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: stârci] 1-2 a, av (Pop; d. ființe) Ghemuit2 (1). 3 a (Pop; d. animale și plante sau d. părți ale lor) Pipernicit. 4 a (Reg) Strivit. 5 a (D. case) Dărăpănat2 (1).

stârcit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: (nob) ~uri / E: stârci] (Îdt) 1 Ghemuire (1). 2 Amorțire (7).

STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.

STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.

stârci [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cesc / E: stârc] 1 vr (Pop) A se ghemui (de frig, de foame, de durere, în așternut etc.) 2 vr (Reg; îe) A se ~ ca un arici A fi nesociabil, morocănos. 3 vr (Îe) A i se ~ cuiva inima (de durere) A simți o emoție puternică, o supărare mare etc. 4 vt (C.i. obiecte) A mototoli. 5 vi (Pop; fam) A amorți (stând nemișcat, în așternut). 6 vi (Rar; pex) A cerși (2). 7-8 vtr (Reg) A (se) strivi. 9-10 vtr A (se) dărăpăna (1).

STÎRCI, stîrcesc, vb. IV. 1. Refl. A se ghemui, a se strînge ghem, a se zgîrci, a se închirci. Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. 2. Intranz. A sta nemișcat așteptînd, a aștepta mereu; p. ext. a cerși, a se milogi. Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127.

STÎRCIT, -Ă, stîrciți, -te, adj. Ghemuit, pitit; închircit, zgribulit. Stîrcită într-un colț al patului, mama se luptă cu noaptea care nu-i aduce nici somn, nici ostoire. STANCU, D. 239. În răspîntie, dinaintea unei cîrciumi, stăteau de vorbă cîțiva săteni stîrciți de frig și mutînd mereu picioarele din loc. STĂNOIU, C. I. 58. Jos, pe o rogojină, lîngă vatra rece, cu hainele leoarcă pe dînșii, rupți de oboseală, lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. VLAHUȚĂ, N. 114. O fiară sălbatică, un rîs sta stîrcit la pîndă. ODOBESCU, S. III 187. ♦ (Despre animale și plante) Pipernicit, nedezvoltat. Am rămas... într-o vizuină fără orizont, unde soarele abia pătrunde în silă printre niște brazi stîrciți. RUSSO, O. 135.

A SE STÂRCI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se strânge ghem (din cauza frigului); a se zgârci; a se zgribuli. /Din stârc

A STÂRCI ~esc intranz. (despre ființe) A sta fără rost sau așteptând ceva. ~ la poartă. /Din stârc

stârcì v. a se pitula ghemuindu-se: se stârcise de se făcuse ghem de frig ISP. [Lit. a- se ghemui ca stârcul: imagine luată din apucăturile acestei păsări, care stă pitulată ceasuri întregi pe malul apelor, pândindu-și prada].

stîrcésc (mă) v. refl. (d. stîrc, pin aluz. la ținuta stîrculuĭ, cu capu tras între aripĭ). Mă tupilez, mă gheboșesc, mă strîng, mâ ghemuĭesc, mă cimpesc: un rîs sta stîrcit la pîndă (Od. Psevd. 222), oamenĭ stîrcițĭ de frig (VR. 1927, 2, 203). V. chircesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârci (a ~) (a strânge) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, 3 sg. stârcește, imperf. 1 stârceam; conj. prez. 1 sg. să stârcesc, 3 să stârcească

stârci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 să stârcească

stârci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 sg. și pl. stârcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂRCIT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

STÂRCI vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

stîrci vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

stîrcit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.

Intrare: stârcit
stârcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârcit
  • stârcitul
  • stârcitu‑
  • stârcită
  • stârcita
plural
  • stârciți
  • stârciții
  • stârcite
  • stârcitele
genitiv-dativ singular
  • stârcit
  • stârcitului
  • stârcite
  • stârcitei
plural
  • stârciți
  • stârciților
  • stârcite
  • stârcitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: stârci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stârci
  • stârcire
  • stârcit
  • stârcitu‑
  • stârcind
  • stârcindu‑
 singular plural
  • stârcește
  • stârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stârcesc
 (să)
  • stârcesc
  • stârceam
  • stârcii
  • stârcisem
a II-a (tu)
  • stârcești
 (să)
  • stârcești
  • stârceai
  • stârciși
  • stârciseși
a III-a (el, ea)
  • stârcește
 (să)
  • stârcească
  • stârcea
  • stârci
  • stârcise
plural I (noi)
  • stârcim
 (să)
  • stârcim
  • stârceam
  • stârcirăm
  • stârciserăm
  • stârcisem
a II-a (voi)
  • stârciți
 (să)
  • stârciți
  • stârceați
  • stârcirăți
  • stârciserăți
  • stârciseți
a III-a (ei, ele)
  • stârcesc
 (să)
  • stârcească
  • stârceau
  • stârciră
  • stârciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârcit, stârcităadjectiv

popular
  • 1. Chircit, contractat, ghemuit, strâns, zgribulit, zgârcit, închircit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chircit contractat ghemuit strâns zgribulit zgârcit închircit
    • format_quote Stîrcită într-un colț al patului, mama se luptă cu noaptea care nu-i aduce nici somn, nici ostoire. STANCU, D. 239. DLRLC
    • format_quote În răspîntie, dinaintea unei cîrciumi, stăteau de vorbă cîțiva săteni stîrciți de frig și mutînd mereu picioarele din loc. STĂNOIU, C. I. 58. DLRLC
    • format_quote Jos, pe o rogojină, lîngă vatra rece, cu hainele leoarcă pe dînșii, rupți de oboseală, lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. VLAHUȚĂ, N. 114. DLRLC
    • format_quote O fiară sălbatică, un rîs sta stîrcit la pîndă. ODOBESCU, S. III 187. DLRLC
  • 2. Despre plante și animale: nedezvoltat, pipernicit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nedezvoltat pipernicit
    • format_quote Am rămas... într-o vizuină fără orizont, unde soarele abia pătrunde în silă printre niște brazi stîrciți. RUSSO, O. 135. DLRLC
  • 3. Despre fructe: strivit. DEX '09 DEX '98
    sinonime: strivit
etimologie:
  • vezi stârci DEX '98 DEX '09

stârci, stârcescverb

popular
  • 1. reflexiv A se strânge, a se ghemui (de frig). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chirci contracta ghemui strânge zgârci închirci
    • format_quote Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. DLRLC
    • format_quote Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. DLRLC
  • 2. intranzitiv A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amorți înțepeni
    • 2.1. prin extensiune A se milogi. DLRLC
      sinonime: cerși milogi
      • format_quote Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127. DLRLC
  • 3. tranzitiv A strivi un fruct. DEX '09 DEX '98
    sinonime: strivi
    • format_quote reflexiv Mărul s-a stârcit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • stârc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.