opțiuni
  • info

9 definiții pentru stânjenitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂNJENITOR, -OARE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor.

STÂNJENITOR, -OARE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor.

stânjenitor, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: stânjeni + -tor] Stingheritor.

STÂNJENITOR ~oare (~ori, ~oare) Care stânjenește; care stingherește; jenant. /a stânjeni + suf. ~tor

STÎNJENITOR, -OARE, stînjenitori, -oare, adj. (Rar) Care deranjează, care jenează, care împiedică; inoportun. Tăcere stînjenitoare. ▭ Un mosafir care se simte stînjenitor. CAMIL PETRESCU, T. II 50.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stânjenitor adj. m., pl. stânjenitori; f. sg. și pl. stânjenitoare

stânjenitor adj. m., pl. stânjenitori; f. sg. și pl. stânjenitoare

stânjenitor adj. m., pl. stânjenitori; f. sg. și pl. stânjenitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂNJENITOR adj. v. incomod.

STÎNJENITOR adj. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, supărător. (O situație ~.)

Intrare: stânjenitor
stânjenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjenitor
  • stânjenitorul
  • stânjenitoru‑
  • stânjenitoare
  • stânjenitoarea
plural
  • stânjenitori
  • stânjenitorii
  • stânjenitoare
  • stânjenitoarele
genitiv-dativ singular
  • stânjenitor
  • stânjenitorului
  • stânjenitoare
  • stânjenitoarei
plural
  • stânjenitori
  • stânjenitorilor
  • stânjenitoare
  • stânjenitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stânjenitor, stânjenitoareadjectiv

  • 1. Care împiedică, care deranjează, care jenează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incomod inoportun jenant
    • format_quote Tăcere stânjenitoare. DLRLC
    • format_quote Un mosafir care se simte stînjenitor. CAMIL PETRESCU, T. II 50. DLRLC
etimologie:
  • Stânjeni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.