2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stângăcire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (nob) ~ri / E: stângăci] 1-2 Șchiopătare.

stângăci [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: stângaci] 1 vi (Îrg) A șchiopăta. 2 vtf (Înv; complementul este coapsa omului) A șchiopăta.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stângăcire s.f. (înv.) șchiopătare; șchiopare.

Intrare: stângăcire
stângăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stângăcire
  • stângăcirea
plural
  • stângăciri
  • stângăcirile
genitiv-dativ singular
  • stângăciri
  • stângăcirii
plural
  • stângăciri
  • stângăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: stângăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stângăci
  • stângăcire
  • stângăcit
  • stângăcitu‑
  • stângăcind
  • stângăcindu‑
singular plural
  • stângăcește
  • stângăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stângăcesc
(să)
  • stângăcesc
  • stângăceam
  • stângăcii
  • stângăcisem
a II-a (tu)
  • stângăcești
(să)
  • stângăcești
  • stângăceai
  • stângăciși
  • stângăciseși
a III-a (el, ea)
  • stângăcește
(să)
  • stângăcească
  • stângăcea
  • stângăci
  • stângăcise
plural I (noi)
  • stângăcim
(să)
  • stângăcim
  • stângăceam
  • stângăcirăm
  • stângăciserăm
  • stângăcisem
a II-a (voi)
  • stângăciți
(să)
  • stângăciți
  • stângăceați
  • stângăcirăți
  • stângăciserăți
  • stângăciseți
a III-a (ei, ele)
  • stângăcesc
(să)
  • stângăcească
  • stângăceau
  • stângăci
  • stângăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)