opțiuni
  • info

9 definiții pentru stâncos

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂNCOS, -OASĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. – Stâncă + suf. -os.

STÂNCOS, -OASĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. – Stâncă + suf. -os.

stâncos, ~oasă a [At: ASACHI, L. 22/5 / Pl: ~oși, ~oase / E: stâncă + -os] 1 (D. munți, terenuri etc.) Cu sau din stânci (1) Si: (îrg) stârminos (1), (îvr) stânciu, (reg) stâncuros. 2 (Pex) (Plin) cu pietre Si: pietros. 3 (Rar; fig; d. oameni, d. trăsături ale caracterului lor etc.) Puternic. 4 (Rar; fig; d. oameni, d. părți ale corpului lor etc.) Osos.

STÂNCOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre terenuri) Care are (multe) stânci; cu (multe) stânci. /stâncă + suf. ~os

stâncos a. plin de stânci.

STÎNCOS, -OASĂ, stîncoși, -oase, adj. Plin de stînci, cu stînci; format din stînci. Maluri stîncoase. ▭ [Ieronim] se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stîncosul său imperiu. EMINESCU, N. 126. Vezi cele căsuțe grămădite sub poalele stîncoșilor munți? Ia-ți pălăria și te pleacă; acesta e tîrgul Petrii! NEGRUZZI, S. I 195. Am umblat Țara cruciș Și curmeziș Prin livezi frumoase Și locuri stîncoase. TEODORESCU, P. P. 177. ♦ Fig. Puternic, dîrz. De la început, cu sentimentul că se izbește într-o rezistență stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poată sfărma. C. PETRESCU, C. V. 347.

stîncós, -oásă adj. (d. stîncă). Plin de stîncĭ: munțĭ stîncoșĭ, malurĭ stîncoase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stâncos adj. m., pl. stâncoși; f. stâncoasă, pl. stâncoase

stâncos adj. m., pl. stâncoși; f. stâncoasă, pl. stâncoase

stâncos adj. m., pl. stâncoși; f. sg. stâncoasă, pl. stâncoase

Intrare: stâncos
stâncos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâncos
  • stâncosul
  • stâncosu‑
  • stâncoasă
  • stâncoasa
plural
  • stâncoși
  • stâncoșii
  • stâncoase
  • stâncoasele
genitiv-dativ singular
  • stâncos
  • stâncosului
  • stâncoase
  • stâncoasei
plural
  • stâncoși
  • stâncoșilor
  • stâncoase
  • stâncoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâncos, stâncoasăadjectiv

  • 1. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Maluri stîncoase. DLRLC
    • format_quote [Ieronim] se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stîncosul său imperiu. EMINESCU, N. 126. DLRLC
    • format_quote Vezi cele căsuțe grămădite sub poalele stîncoșilor munți? Ia-ți pălăria și te pleacă; acesta e tîrgul Petrii! NEGRUZZI, S. I 195. DLRLC
    • format_quote Am umblat Țara cruciș Și curmeziș Prin livezi frumoase Și locuri stîncoase. TEODORESCU, P. P. 177. DLRLC
    • 1.1. figurat Dârz, puternic. DLRLC
      sinonime: dârz puternic
      • format_quote De la început, cu sentimentul că se izbește într-o rezistență stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poată sfărma. C. PETRESCU, C. V. 347. DLRLC
etimologie:
  • Stâncă + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.