4 intrări
48 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STÂMPĂR s. n. v. astâmpăr.
STÂMPĂR s. n. v. astâmpăr.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stâmpăr v vz astâmpăr
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTÂMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASTÂMPĂRA, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpăra vb. I] – Lat. *ex-temperare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÂMPĂRA vb. I v. astâmpăra.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÂMPĂRA vb. I v. astâmpăra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
astâmpăr sms [At: POP, ap. HEM 1899 / E: astâmpăra] 1 (Înv) Odihnă. 2 (Îe) A nu (mai) avea ~ A fi în mișcare continuă. 3 (Îae) A fi neliniștit. 4 (Îe) A nu-și (mai) găsi (sau afla) – A nu avea liniște. 5 (Îe) A nu da (cuiva) ~ A nu da (cuiva) pace. 6 (Îlav) Fără – Neobosit. 7 (Îal) Întruna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
astâmpăra [At: (a. 1756) URICARIUL XXI, 166 / V: (reg) ~tim~ / Pzi: astâmpăr / E: ml *ex-temperare] 1 vt (Înv; d. apă sau aer foarte fierbinte sau foarte rece) A face suportabil Si: a tempera. 2 vt (D. pasiuni, sentimente) A potoli. 3-4 vtr (D. pasiuni, sentimente) A nu (se) manifesta Si: a (se) abține. 5 vi A nu se mai mișca. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) liniști. 8 vr (Pex; d. evenimente agitate) A se domoli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
astimpăra v vz astâmpăra
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stâmpăra v vz astâmpăra
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTÎMPĂR sbst. 1 Liniște, potolire, alinare: umbla de colo pînă colo și ~ nu mai avea (ISP.) ¶¶ contr. NEASTÎMPĂR ¶ 2 Fără ~, necurmat, fără încetare [astîmpăra].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASTÎMPĂRA (-păr) I. vb. tr. 1 A slăbi temperatura unui lucru, a face mai blînd: nici un pic de adiere nu astîmpără arsura (DLVR.) ¶ 2 A liniști, a potoli: vrînd ca să astîmpere înfricoșata mînie a dumnezeoaii (GAST.); nu-și astîmpăra gura cătră mai marii săi (CRG.). II. vb. refl. 1 A se liniști, a se potoli: se tînguiau și se boceau de nu se mai puteau astîmpăra (ISP.) ¶ 2 A sta liniștit, a se cuminți: astîmpără-te, nu mai umbla încoace și încolo [👉 STÎMPĂRA].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASTÎMPĂRARE sf. 1 Faptul de a (se) astîmpăra ¶ 2 = ASTÎMPĂR ¶¶ contr. NEASTÎMPĂRARE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASTÎMPĂRAT adj. 1 p. ASTÎMPĂRA ¶ 2 Liniștit, cuminte ¶¶ contr. NEASTÎMPĂRAT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASTÂMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASTÂMPĂRA, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpăra, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ASTÎMPĂR s. n. sg. (De obicei în construcții negative cu verbele «a avea», «a afla», «a găsi») Odihnă, pace, liniște. Nu-și mai găsea astîmpăr în scaun. SADOVEANU, N. F. 18. [Mînzul] se făcuse un cîrlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Am o casă mică... Ziua cîntă, Noaptea cîntă, N-are nicidecum astîmpăr (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. ◊ Fără astîmpăr = a) (loc. adv.) fără încetare, fără odihnă, într-una. Copilul se mișcă fără astîmpăr; b) (loc. adj.) neastîmpărat, în mișcare continuă. Cîteodată parcă-i o căpriță fără astîmpăr și fără hodină. SADOVEANU, O. VII 56. Zaharia Duhu înălță privirea la zborul și goana fără astîmpăr a altor gîze. C. PETRESCU, R. DR. 26. ◊ Expr. (Rar) A nu da (cuiva) astîmpăr = a nu lăsa (pe cineva) în pace. Dragostea mea cătră maică-mea nu-mi dă nici un astîmpăr. SBIERA, P. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASTÎMPĂRA, astîmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți; a nu mai necăji pe cineva, a-l lăsa în pace. Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107. Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24. De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203. 2. Refl. A se calma, a se ogoi. Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118. Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21. Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329. 3. Tranz. A domoli. Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și mei un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221. De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168. ♦ (Învechit și regional; cu privire la lichide prea calde sau prea reci) A tempera, a stîmpăra. (Refl. pas.) Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG. ♦ (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze, a tempera, a potoli. Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138. M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119. Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55. ♦ (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv, a supune. Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÎMPĂR s. n. (Învechit și popular) Astîmpăr; liniște, pace. Dară eu trăiesc cu dor Și n-am stîmpăr pînă mor. POP.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÎMPĂRA, stîmpăr, vb. I. (Învechit și popular) 1. Tranz. (Cu privire la senzații fiziologice) A potoli, a domoli, a liniști; a astîmpăra. Desfăcui desagii și mă pusei în cale să-mi stîmpăr și eu foamea. HOGAȘ, M. N. 59. Tu ai hrană de prisosit și nu vezi pre cela că nu are cu ce să-și stîmpere foamea? ARHIVA, R. I 150. Au venit la un izvor... să-și stîmpere setea. ȚICHINDEAL, F. 31. 2. Tranz. (Cu privire la sentimente, porniri etc.) A liniști, a alina, a potoli. Își puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul și să-și răcorească inima. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Vai, draga mamei cea mai scumpă, unde ești tu acuma? Hai să te mai văd o dată, lasă-mă înlăuntru, să-mi mai stîmpăr sufletul! RETEGANUL, P. IV 6. Cînd a fost de sărutat, Ea m-a pus la frămîntat; Cînd a fost să-mi stîmpăr dorul, Ea m-a pus să arz cuptorul! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. ◊ Refl. (Despre sentimente, porniri) Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco, și publicul – fără a-și răci dorința de a avea un teatru național – simți stîmpărîndu-i-se entuziasmul. NEGRUZZI, S. I 341. (Despre persoane) Măi bădiță Gherasim, Eu, de drag, te-aș băga-n sîn... Și te-aș da inimii mele... Doar inima te-ar mînca, Doar de drag m-aș stîmpăra! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. ♦ (Rar) A renunța la..., a se dezbăra de... Ce? Nu-ți mai stîmperi obiceiul Și nu te-ai săturat de sfat? COȘBUC, P. II 233. 3. Refl. A se liniști, a sta locului; a se astîmpăra. (Poetic) Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați?... Brazii nu s-au stîmpărat, Eu cuibul că l-am luat Și departe l-am mutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ♦ Tranz. (Cu complementul «praf» sau un echivalent al acestuia) A face să se depună, să se așeze (fiind udat). Ploaia n-o doresc de altă, decît ca să le stîmpere colbul de pe ulițe. NEGRUZZI, S. I 297. 4. Tranz. A face să nu mai fie fierbinte, să nu mai ardă, să nu mai dogorească; a răci, a răcori. Stîmpără trei cărbuni. ȘEZ. IV 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASTÎMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, pace. ◊ Fără astîmpăr = a) (loc. adv.) fără încetare, într-una; b) (loc. adj.) neastîmpărat. – Postverbal al lui astîmpăra.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASTÎMPĂRA, astîmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți. ♦ A se calma. 2. Tranz. A face să înceteze; a domoli. [Var.: stîmpăra, vb. I.] – Lat. *ex-temperare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcții negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Liniște sufletească; odihnă; tihnă; pace. ◊ Fără ~ a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ASTÂMPĂRA astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ASTÂMPĂRA mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de liniște; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminți. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
astâmpăr n. odihnă, pace: n’are astâmpăr.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
astâmpărà v. a potoli, a domoli. [Lat. EXTEMPERARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) astîmpăr, a -á v. tr. (lat. extémpero, -temperáre. – Se conj. ca stîmpăr). Liniștesc, potolesc, domolesc: astîmpăr valurile, poporu, durerea. V. refl. Mă liniștesc, șed bine: astîmpără-te (cuv. adresat des copiilor).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) astîmpăr n., pl. inuz. ere. Liniște. A nu avea astîmpăr, a nu fi liniștit. Fără astîmpăr, neîncetat: a umbla fără astîmpăr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stîmpăr a -á v. tr. (lat. *ex-témpero, -temperare, it. temperare, pv. trempar, fr. tremper, sp. templar, pg. temperar. – Stimpăr, -peri, -pără; să stîmpăr, -peri, -pere. V. astîmpăr, temperez). Temperez, răcoresc: ploaĭa a stîmpărat aeru (fig. iron. poliția l-a stîmpărat cu cîte-va bice. Astîmpăr, potolesc, liniștesc: ploaĭa a stîmpărat colbu. Vechĭ. A stîmpăra armele, a le descărca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stâmpăr, -peri 2.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
astâmpăr s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
astâmpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi, 3 astâmpără; conj. prez. 1 sg. să astâmpăr, 3 să astâmpere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
astâmpăr s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astâmpăra (a ~) vb., ind. prez. 3 astâmpără; conj. prez. 3 să astâmpere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
astâmpăr s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
astâmpăra vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. și pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. și pl. astâmpere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
astâmpăr, -stâmperi 2, -stâmpere 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASTÂMPĂR s. calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai afla ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASTÂMPĂRA vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÂMPĂRA vb. v. astâmpăra, calma, domoli, liniști, potoli, tempera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASTÎMPĂR s. calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASTÎMPĂRA vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) slăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stîmpăra vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se astâmpăra ≠ a se agita
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
astîmpăra (astîmpăr, astîmpărat), vb. – 1. A liniști, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – Var. stîmpăra. Lat. extempĕrāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuși fr. attremper). Der. astîmpăr, s. n. (liniște, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniștitor, calmant); neastîmpăr, s. n. (neliniște, agitație); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
astâmpăra, v.t.r. v. stâmpăra.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stâmpăra, stâmpăr, (astâmpăra), vb. tranz., refl. – 1. A lungi (o tărie) cu apă. 2. A alina, a liniști, a domoli. – Cf. astâmpăra (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT32) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT32) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT32) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT32) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
stâmpărsubstantiv neutru
-
- Dară eu trăiesc cu dor Și n-am stîmpăr pînă mor. POP. DLRLC
-
astâmpărsubstantiv neutru
-
- Nu-și mai găsea astîmpăr în scaun. SADOVEANU, N. F. 18. DLRLC
- [Mânzul] se făcuse un cîrlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
- Am o casă mică... Ziua cîntă, Noaptea cîntă, N-are nicidecum astîmpăr (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. DLRLC
- Fără astâmpăr = necontenit, neîncetat, întruna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: necontenit neîncetat întruna
- Copilul se mișcă fără astâmpăr. DLRLC
-
- Fără astâmpăr = neastâmpărat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: neastâmpărat
- Cîteodată parcă-i o căpriță fără astîmpăr și fără hodină. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
- Zaharia Duhu înălță privirea la zborul și goana fără astîmpăr a altor gîze. C. PETRESCU, R. DR. 26. DLRLC
-
- A nu da (cuiva) astâmpăr = a nu lăsa (pe cineva) în pace. DLRLC
- Dragostea mea cătră maică-mea nu-mi dă nici un astîmpăr. SBIERA, P. 25. DLRLC
-
-
etimologie:
- astâmpăra DEX '09 DEX '98
astâmpăra, astâmpărverb
- 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107. DLRLC
- Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24. DLRLC
- De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203. DLRLC
- Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118. DLRLC
- Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21. DLRLC
- Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329. DLRLC
-
- 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și nici un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221. DLRLC
- De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168. DLRLC
- 2.1. Cu privire la lichide prea calde sau prea reci: stâmpăra, tempera. DLRLC
- Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
-
- 2.2. (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze. DLRLC
- Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138. DLRLC
- M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119. DLRLC
- Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55. DLRLC
-
- 2.3. (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv. DLRLCsinonime: supune
- Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108. DLRLC
-
-
etimologie:
- *ex-temperare DEX '09 DEX '98
stâmpăra, stâmpărverb
- 1. Cu privire la senzații fiziologice: astâmpăra, domoli, liniști, potoli. DLRLC
- Desfăcui desagii și mă pusei în cale să-mi stîmpăr și eu foamea. HOGAȘ, M. N. 59. DLRLC
- Tu ai hrană de prisosit și nu vezi pre cela că nu are cu ce să-și stîmpere foamea? ARHIVA, R. I 150. DLRLC
- Au venit la un izvor... să-și stîmpere setea. ȚICHINDEAL, F. 31. DLRLC
-
- 2. Cu privire la sentimente, porniri etc.: alina, liniști, potoli. DLRLC
- Își puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul și să-și răcorească inima. VLAHUȚĂ, O. A. 103. DLRLC
- Vai, draga mamei cea mai scumpă, unde ești tu acuma? Hai să te mai văd o dată, lasă-mă înlăuntru, să-mi mai stîmpăr sufletul! RETEGANUL, P. IV 6. DLRLC
- Cînd a fost de sărutat, Ea m-a pus la frămîntat; Cînd a fost să-mi stîmpăr dorul, Ea m-a pus să arz cuptorul! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. DLRLC
- Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco, și publicul – fără a-și răci dorința de a avea un teatru național – simți stîmpărîndu-i-se entuziasmul. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
- Măi bădiță Gherasim, Eu, de drag, te-aș băga-n sîn... Și te-aș da inimii mele... Doar inima te-ar mînca, Doar de drag m-aș stîmpăra! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. DLRLC
-
- Ce? Nu-ți mai stîmperi obiceiul Și nu te-ai săturat de sfat? COȘBUC, P. II 233. DLRLC
-
-
-
- Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați?... Brazii nu s-au stîmpărat, Eu cuibul că l-am luat Și departe l-am mutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
- 3.1. (Cu complementul «praf» sau un echivalent al acestuia) A face să se depună, să se așeze (fiind udat). DLRLC
- Ploaia n-o doresc de altă, decît ca să le stîmpere colbul de pe ulițe. NEGRUZZI, S. I 297. DLRLC
-
-
- 4. A face să nu mai fie fierbinte, să nu mai ardă, să nu mai dogorească. DLRLC
- Stîmpără trei cărbuni. ȘEZ. IV 32. DLRLC
-