opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stâlpit, ~ă a [At: (a. 1673) IORGA, S. D. XVI, 64 / Pl: ~iți, ~e / E: stâlpi] 1 (Îvr; d. terenuri, suprafețe de pământ etc.) Care este marcat cu stâlpi (7). 2 (Îrg; d. oameni) Pironit (de teamă, de mirare etc.) 3 (Îvp; d. ochi, privire) Pironit.

stâlpit a. și adv. țeapăn ca un stâlp: împăratul rămase stâlpit de mirare Isp.

stâlpi [At: (a. 1648) ap. PANAITESCU, O. Ț. / Pzi: ~pesc / E: stâlp] 1-2 vtr (Înv; c.i. terenuri, suprafețe de pământ etc.) A marca hotarul cu stâlp (7). 3 vt (Îvr; c.i. stâlpi, plante etc.) A fixa în pământ. 4 vt A așeza unul peste altul. 5 vr (Îvr) A se sprijini (2). 6 vr (Îvr) A se stabili (1). 7 vt (Îvr; c.i. ochii, privirea) A pironi.

tălpit, ~ă a vz stâlpit

STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A fixa hotarul unui loc, a hotărnici. Hotărî ca ogoarele țărănești să fie alese și stîlpite. KOGĂLNICEANU, S. A. 221. Moșia aceasta a fost hotărîtă și stîlpită la 1837 de către proprietarul ei. I. IONESCU, M. 626.

STÎLPIT, -Ă, stîlpiți, -te, adj. (Învechit) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). Și iată-l iar pe badea Ion... stîlpit lîngă ușă, sastisit, învîrtindu-și căciula în mîni, neștiind cum să înceapă. VLAHUȚĂ, CL. 64. Rămase împăratul stîlpit, cînd văzu masa viind singură. ISPIRESCU, L. 355. 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. Să stai cu ochii țintă, stîlpiți în lumînare, Ca versul, cînd ne vine prin aer șchiopătînd, În gît să-i punem lațul, să-l așezăm la rînd. HOGAȘ, DR. II 186.

STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stîlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stîlp.

STÎLPIT, -Ă, stîlpiți, -te, adj. (Înv.) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. – V. stîlpi.

stâlpì v. a pironi ochii.

stîlpésc v. tr. (d. stîlp). Vechĭ. Vest. Plantez, așez deasupra ceva greŭ. Azĭ. Vest. A stîlpiĭ ochiĭ, a-țĭ aținti (fixa, pironi) ochiĭ.

stîlpít, -ă adj. Vest. Imobil ca un stîlp, înlemnit, încremenit, înmărmurit: a rămînea stîlpit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂLPIT adj. v. ațintit, fixat, împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, pironit, țeapăn, țintit, țintuit.

STÂLPI vb. v. aținti, fixa, pironi, ținti, țintui.

stîlpi vb. v. AȚINTI. FIXA. PIRONI. ȚINTI. ȚINTUI.

stîlpit adj. v. AȚINTIT. FIXAT. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. PIRONIT. ȚEAPĂN. ȚINTIT. ȚINTUIT.

Intrare: stâlpit
stâlpit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâlpit
  • stâlpitul
  • stâlpitu‑
  • stâlpită
  • stâlpita
plural
  • stâlpiți
  • stâlpiții
  • stâlpite
  • stâlpitele
genitiv-dativ singular
  • stâlpit
  • stâlpitului
  • stâlpite
  • stâlpitei
plural
  • stâlpiți
  • stâlpiților
  • stâlpite
  • stâlpitelor
vocativ singular — —
plural — —
tălpit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stâlpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâlpi
  • stâlpire
  • stâlpit
  • stâlpitu‑
  • stâlpind
  • stâlpindu‑
 singular plural
  • stâlpește
  • stâlpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâlpesc
 (să)
  • stâlpesc
  • stâlpeam
  • stâlpii
  • stâlpisem
a II-a (tu)
  • stâlpești
 (să)
  • stâlpești
  • stâlpeai
  • stâlpiși
  • stâlpiseși
a III-a (el, ea)
  • stâlpește
 (să)
  • stâlpească
  • stâlpea
  • stâlpi
  • stâlpise
plural I (noi)
  • stâlpim
 (să)
  • stâlpim
  • stâlpeam
  • stâlpirăm
  • stâlpiserăm
  • stâlpisem
a II-a (voi)
  • stâlpiți
 (să)
  • stâlpiți
  • stâlpeați
  • stâlpirăți
  • stâlpiserăți
  • stâlpiseți
a III-a (ei, ele)
  • stâlpesc
 (să)
  • stâlpească
  • stâlpeau
  • stâlpiră
  • stâlpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâlpit, stâlpităadjectiv

învechit
  • 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). DLRLC
    sinonime: încremenit înlemnit
    • format_quote Și iată-l iar pe badea Ion... stîlpit lîngă ușă, sastisit, învîrtindu-și căciula în mîni, neștiind cum să înceapă. VLAHUȚĂ, CL. 64. DLRLC
    • format_quote Rămase împăratul stîlpit, cînd văzu masa viind singură. ISPIRESCU, L. 355. DLRLC
  • 2. Despre ochi: ațintit, fixat, pironit. DLRLC
    sinonime: ațintit fixat pironit
    • format_quote Să stai cu ochii țintă, stîlpiți în lumînare, Ca versul, cînd ne vine prin aer șchiopătînd, În gît să-i punem lațul, să-l așezăm la rînd. HOGAȘ, DR. II 186. DLRLC
etimologie:

stâlpi, stâlpescverb

  • 1. învechit A fixa hotarul unui loc. DLRLC
    sinonime: hotărnici
    • format_quote Hotărî ca ogoarele țărănești să fie alese și stîlpite. KOGĂLNICEANU, S. A. 221. DLRLC
    • format_quote Moșia aceasta a fost hotărîtă și stîlpită la 1837 de către proprietarul ei. I. IONESCU, M. 626. DLRLC
etimologie:
  • stâlp DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.