STÂLPARE, stâlpări, s. f. (Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în Duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is).

stâlpare [At: PSALT. SCH. 166/30 / V: (îvr) stâlpar / Pl: ~pări / E: ns cf stâlp] 1 sf (Îvp) Ramură verde înfrunzită Si: mâțișor, salcie, sălcuță. 2 (Îvp; spc) Ramură de salcie¹ (1) verde (și înflorită) care se duce de către credincioși și se împarte în biserică în duminica Floriilor Si: mâțișor, salcie, sălcuță. 3 (Îvr; îs) Duminica stâlpărilor Duminica Floriilor. 4 (Înv; îe) A(-i) da (cuiva) ~a A(-i) acorda (cuiva) locul cuvenit. 5 sf (Înv; fig) Urmaș. 6 sn (Îvr) Toiag. 7 sn (Reg) „Copaci îngemănați”. 8 sn (Reg) „Scoc sterp”. 9 sn (Reg) Cânepă pentru sămânță semănată în porumb.

STÂLPARE, stâlpări, s. f. (Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is).

STÂLPARE ~ări f. 1) înv. Ramură înverzită. 2) bis. Crenguță de salcie pe care o primesc credincioșii la biserică de duminica Floriilor. /cf. stâlp

stâlpare f. ramură verde ce se împarte în biserică în Dumineca Floriilor: Dumineca stălpărilor, cea dinaintea Paștelor. [Ramurile de curmal sunt aci asimilate unei colonade].

stâlpar² sn vz stâlpare

STÎLPARE, stîlpări, s. f. (Învechit și popular) Ramură verde înfrunzită. Am un copaci cu 12 stîlpări: În toată stîlparea 4 crengi... (Anul). GOROVEI, C. 13.

stîlpáre f., pl. ărĭ (bg. stŭlpar, a. î.). Vechĭ. Ramură verde înfrunzită. Duminica stîlpărilor, Duminica Floriilor.

stâlpare (ramură) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. stâlpării; pl. stâlpări

stâlpare s. f., g.-d. art. stâlpării; pl. stâlpări

stâlpare s. f., g.-d. art. stâlpării; pl. stâlpări

STÂLPARE s. (BIS.) (pop.) mâțișor, (reg.) salcie.

STÎLPARE s. (BIS.) (pop.) mîțișor, (reg.) salcie.

stâlpare, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb.

stâlpare, stâlpari, s.f. – Ramură verde; ramură de salcie ce se împarte la biserică, în Duminica Floriilor: „Frunză verde de stâlpare / S-o spălat mândrele-n vale” (Bârlea, 1924, I: 215); „La toarta păharului / Scrisă-i raza soarelui / Și stâlparea mărului” (Bilțiu, 1990: 40). – Probabil din lat. *stirparia (< stirps, -is) (DEX); cf. stâlp (MDA).

stâlpare, stâlpari, s.f. – Ramură verde; ramură de salcie ce se împarte la biserică în Duminica Florilor: „Frunză verde de stâlpare / S-o spălat mândrele-n vale” (Bârlea 1924 I: 215); „La toarta păharului / Scrisă-i raza soarelui / Și stâlparea mărului” (Bilțiu 1990: 40). – Probabil din lat. *stirparia (< stirps, -is) (DEX).