2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂLCIT, -Ă, stâlciți, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunțare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greșit, pocit. – V. stâlci.

STÂLCIT, -Ă, stâlciți, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunțare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greșit, pocit. – V. stâlci.

stâlcit, ~ă [At: CREANGĂ, P. / Pl: ~iți, ~e / E: stâlci] 1 a Care este bătut foarte rău Si: snopit, zdrobit, (reg) sturât. 2 a Desfigurat sau schilodit în bătaie. 3 av (Fig) Desfigurat2 (2). 4 a (Rar) Strivit. 5-6 a, av (D. cuvinte, limbă, vorbire etc.) (Pronunțat sau scris, reprodus) greșit, incorect Si: deformat2 (7), denaturat2 (3), pocit, scâlciat, schimonosit, stricat, stropșit, schingiuit2. 7 a (Rar; d. interpretări muzicale) Greșit (5). 8 a (Rar; d. interpretări muzicale) Fals.

STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

stâlci [At: PSALT. HUR. 10v/9 / Pzi: ~cesc / E: vsl сътлѣщи, сътлъкѫ, сътлъчеши] 1 vt (Adesea determinat prin „în bătaie”, „în pumni” etc.) A bate foarte tare (desfigurând, schilodind etc.) Si: a snopi (8), a tăbăci, a zdrobi, a zvânta, (pop) a stropși, a toropi2, (pfm) a bumbăci (3), (îrg) a tăbăci, (reg) a melestui, a otânji, a storî, a stârfoci (4) în bătaie, (fam) a burduși (2), a cotonogi (10). 2 vt A desfigura sau a schilodi în bătaie sau prin cădere, lovire etc. 3 vr A se lovi tare. 4 vr A se schilodi sau a dobândi contuzii (prin cădere sau lovire). 5 vt (Rar; c.i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A strivi (6). 6 vt (Rar; pex; c.i. obiecte, de obicei, flexibile sau părți ale acestora, plante etc.) A strivi. 7 vt (Fig; c.i. cuvintele, limba, scrierea etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a poci, a schimonosi, a schingiui, a scâlcia, a stropși, (reg) a zdrobi. 8 vt (Fig) A schimba (în rău). 9 vr (Îvr; fig) A șovăi.

STÎLCI, stîlcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Adesea determinat prin «în bătăi», «în pumni» etc.) A bate rău, crunt. La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. [Tata și mama] i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. id. ib. 354. Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. 2. A deforma, a zdrobi prin lovituri; a schilodi, a schimonosi, a sluți (prin bătaie); a cotonogi. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. ♦ Refl. A se lovi tare, a se zdrobi (prin lovire sau cădere); a se schilodi. Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. [Bursuflescu, căzînd:] Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. 3. Fig. A pronunța prost un cuvînt, a vorbi prost o limbă; a poci, a stropși.

STÎLCIT, -Ă, stîlciți, -te, adj. 1. Bătut crunt; schingiuit. Au venit derbedeii stîlciți și împușcați cu halice să mărturisească atltea minciuni, încît lui Ali i-a fost iar greață de lumea asta. SADOVEANU, O. L. 136. Slabă și stîlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. 2. Lovit, zdrobit (prin cădere); schilodit, cotonogit. Veneau... cîte cu un picior frînt sau cu boii stîlciți. CREANGĂ, A. 26. 3. Fig. (Despre pronunțare, vorbire) Greșit, pocit, stropșit. După ce turcul își sfîrși, din capul scării, discursul pregătit într-o franțuzească stîlcită, ofițerul de cuart îi spuse că veneau din Alexandria. BART, S. M. 46. ◊ (Adverbial) Numele lui pronunțat stîlcit și de nerecunoscut. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 13. ♦ (Despre felul cum se execută o melodie) Greșit, fals. Magda... se alinta cu degete ușoare pe clapele... pianului și, din gamele-i nebunatice și stîlcite, simțirea nu lipsea. HOGAȘ, M. N. 48.

A SE STÂLCI mă ~esc intranz. A se lovi de ceva cu putere, strivindu-și un membru sau o parte a organismului. /<sl. sutlațiti

A STÂLCI ~esc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-și ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a stropși; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a schingiui. /<sl. sutlațiti

stâlcì v. 1. a sdrobi, a fărâma: eram stâlciti și uciși în fundul prăpastiei AL.; 2. a bate rău: să stâlcească un biet om de surugiu AL.; 3. fig. a vorbi stricat o limbă: stâlcește franțuzeasca. [Slav. SUTLAČÕ, a sdrobi].

stîlcésc v. tr. (bg. stŭlčam, stîlcesc, d. vsl. sŭ-tlačitĭ, id. V. tolocesc, clacă). Deformez pin loviturĭ, coșesc, stropșesc, bat grozav: l-a stîlcit în bătaĭe, s’a stîlcit căzînd. Fig.4 Vorbesc prost o limbă, o stropșesc: a stîlci franceza. V. snopesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stâlci (a ~) (a deforma) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, 3 sg. stâlcește, imperf. 1 stâlceam; conj. prez. 1 sg. să stâlcesc, 3 să stâlcească

stâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, imperf. 3 sg. stâlcea; conj. prez. 3 să stâlcească

stâlci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, imperf. 3 sg. stâlcea; conj. prez. 3 sg. și pl. stâlcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂLCIT adj. 1. v. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (Obiect ~ în picioare.) 2. v. snopit. 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)

STÂLCI vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbește.)

STÎLCI vb. 1. a strivi, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a snopi, (pop.) a stropși, (înv. și reg.) a tărbăci, (reg.) a otînji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduși, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta. (L-a ~ în bătaie.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.)

STÎLCIT adj. 1. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. snopit, (Transilv.) melestuit, (fig.) zdrobit. (~ în bătaie.) 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)

STÎLCIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stropșire, stropșit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stîlci (-cesc, -it), vb.1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deșela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălțǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s. f. (ciomăgeală, bătaie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stâlcit, -ă, stâlciți, -te, adj. – Zdrobit, desfigurat. – Din stâlci (MDA).

stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – 1. A strivi, a zdrobi: „De bună seamă ne-om bate tare cu ei și i-om stâlci pe toți oșenii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). 2. A măcina, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria, 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – A măcina, a strivi, a zdrobi, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a stâlci în bătaie expr. a bate tare de tot.

Intrare: stâlcit
stâlcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâlcit
  • stâlcitul
  • stâlcitu‑
  • stâlci
  • stâlcita
plural
  • stâlciți
  • stâlciții
  • stâlcite
  • stâlcitele
genitiv-dativ singular
  • stâlcit
  • stâlcitului
  • stâlcite
  • stâlcitei
plural
  • stâlciți
  • stâlciților
  • stâlcite
  • stâlcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: stâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâlci
  • stâlcire
  • stâlcit
  • stâlcitu‑
  • stâlcind
  • stâlcindu‑
singular plural
  • stâlcește
  • stâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâlcesc
(să)
  • stâlcesc
  • stâlceam
  • stâlcii
  • stâlcisem
a II-a (tu)
  • stâlcești
(să)
  • stâlcești
  • stâlceai
  • stâlciși
  • stâlciseși
a III-a (el, ea)
  • stâlcește
(să)
  • stâlcească
  • stâlcea
  • stâlci
  • stâlcise
plural I (noi)
  • stâlcim
(să)
  • stâlcim
  • stâlceam
  • stâlcirăm
  • stâlciserăm
  • stâlcisem
a II-a (voi)
  • stâlciți
(să)
  • stâlciți
  • stâlceați
  • stâlcirăți
  • stâlciserăți
  • stâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • stâlcesc
(să)
  • stâlcească
  • stâlceau
  • stâlci
  • stâlciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâlcit, stâlciadjectiv

  • 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veneau... cîte cu un picior frînt sau cu boii stîlciți. CREANGĂ, A. 26. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Bătut tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au venit derbedeii stîlciți și împușcați cu halice să mărturisească atltea minciuni, încît lui Ali i-a fost iar greață de lumea asta. SADOVEANU, O. L. 136. DLRLC
      • format_quote Slabă și stîlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
  • 2. figurat Despre pronunțare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.: deformat, fals, greșit, pocit, prost, stropșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce turcul își sfîrși, din capul scării, discursul pregătit într-o franțuzească stîlcită, ofițerul de cuart îi spuse că veneau din Alexandria. BART, S. M. 46. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Numele lui pronunțat stîlcit și de nerecunoscut. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 13. DLRLC
    • format_quote Magda... se alinta cu degete ușoare pe clapele... pianului și, din gamele-i nebunatice și stîlcite, simțirea nu lipsea. HOGAȘ, M. N. 48. DLRLC
etimologie:
  • vezi stâlci DEX '98 DEX '09

stâlci, stâlcescverb

  • 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. DLRLC
    • format_quote Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A bate tare pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. DLRLC
      • format_quote [Tata și mama] i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. STANCU, D. 354. DLRLC
      • format_quote Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. DLRLC
      • format_quote Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. DLRLC
      • format_quote [Bursuflescu, căzând:] Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. DLRLC
  • 2. figurat A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.