2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sturât1, ~ă a [At: LEXIC REG. 31 / Pl: ~âți, ~e / E: stur1] (Reg) Care este împietrit, uscat de tot.
sturât2[1], ~ă a vz sturat
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sturat, ~ă a [At: VASILIU, C. 173 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: stura] (Reg; d. dealuri, păduri, pomi etc.) Care este acoperit de promoroacă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sturit, ~ă a vz sturat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STURÎT, -Ă, sturîți, -te, adj. (Regional) Zdrobit, sfărîmat, stricat. În ziua a noua. [Dochia] găsi pe fiul său împietrit în munți, cu cavalul sturît... în gură. ȘEZ. IX 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sturât1, -ă, adj. (reg.) care este împietrit, uscat de tot.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sturât2, -ă, adj. (reg.) V. storât.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sturat, sturată, adj. (reg.; despre dealuri, păduri, pomi etc.) care este acoperit cu promoroacă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sturât, sturâtăadjectiv
-
- În ziua a noua [Dochia] găsi pe fiul său împietrit în munți, cu cavalul sturît... în gură. ȘEZ. IX 6. DLRLC
-