STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: struluibát, -ă adj.] – V. sturluiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gvd | Semnalează o greșeală | Permalink

STURLUIBÁT adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gvd | Semnalează o greșeală | Permalink

STURLUIBÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ticni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sturluibá vb. (sil. -lui-), ind. prez. 1 sg. sturluibéz, 3 sg. și pl. sturluibeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink