sturluibat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 234 / V: străli~, stroilob~, stroli~, strolimb~, strolob~, struili~, struli~, strulimb~, strul~, (reg) ~loibat, ~ubat, ștroli~, ștrolob~ / Pl: ~ați, ~e / E: sturluiba] 1-2 smf, a (Mol; Trs) Neastâmpărat. 3 sm (Mol) Om lipsit de judecată Vz nebun. 4-5 sm, a (Persoană) care se strâmbă. 6 smf, a (Reg; îf strulimbat) Ursuz.

STURLUIBAT, -Ă, sturluibați, -te, adj. Sturlubatic. (Substantivat) El îi un sturluibat... o vîrtelniță care face sfîrrr... și alt nimic. ALECSANDRI, T. 1237. – Variantă: struluibat, -ă (NEGRUZZI, S. I 234) adj.

sturluibat a. și m. Mold. spulberat: lumea e plina de sturluibați AL. [Origină necunoscută].

strălibat, ~ă a, smf vz sturluibat

stroilobat, ~ă a, smf vz sturluibat

strolibat, ~ă a, smf vz sturluibat

strolimbat, ~ă a, smf vz sturluibat

strolobat, ~ă a, smf vz sturluibat

struilibat, ~ă a, smf vz sturluibat^[1] corectat(ă)

strulibat, ~ă a, smf vz sturluibat

strulimbat, ~ă a, smf vz sturluibat

struluba v vz sturluiba

struluibat, ~ă a, smf vz sturluibat

sturloibat, ~ă a, smf vz sturluibat

sturluba v vz sturluiba

sturlubat, ~ă a, smf vz sturluibat

sturluiba vi [At: ALECSANDRI, T. I, 66 / V: struluba, ~uba / Pzi: ~bez / E: nct] 1 (Mol) A se zăpăci. 2 (Pex) A înnebuni.

ștrolibat, ~ă a vz sturluibat

STRULUIBAT, -Ă adj. v. sturluibat.

STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66.

sturluibà v. Mold. a înnebuni: au sturluibat amândoi Al.

sturlubát, -átic și (Cov.) tulburátic, -ă adj. (d. tulburat). Est. Nebunatic, zvăpăĭat spulberat: copiiĭ sturlubaticĭ. – Și sturluĭbát (Munt.), sturluĭbatic și struluĭbátic.

sturlubéz v. intr. Devin sturlubatic. – Și sturluĭbez și stru-.

sturluiba (a ~) (reg.) (desp. -lui-) vb., ind. prez. 1 sg. sturluibez, 3 sturluibează; conj. prez. 1 sg. să sturluibez, 3 să sturluibeze

sturluiba (a ~) (reg.) (-lui-) vb., ind. prez. 3 sturluibează

sturluiba vb. (sil. -lui-), ind. prez. 1 sg. sturluibez, 3 sg. și pl. sturluibează

struluibat (-tă), adj. – Nebun, țicnit, trăznit. – Var. strulu(i)bat(ic), sturlu(i)bat(ic). Origine incertă, probabil expresivă, cf. (de)străbălat, care este o simplă var. Der. din sl. strĕla „săgeată”, rus. strĕlĭba „lovitură” (Cihac, II, 377) nu pare probabilă. – Der. din lat. *astrolabĭātus (Tiktin; REW 745) este fantezistă. Legătura cu tulburat (Scriban) nu este convingătoare.

STURLUIBAT adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.

sturluibat adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

STURLUIBA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ticni.

sturluiba vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.