STURLUIBÁRE, sturluibări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire. – V. sturluiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gvd | Semnalează o greșeală | Permalink

sturluibáre s. f. (sil. -lui-), g.-d. art. sturluibării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gvd | Semnalează o greșeală | Permalink

STURLUIBÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ticni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sturluibá vb. (sil. -lui-), ind. prez. 1 sg. sturluibéz, 3 sg. și pl. sturluibeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink