opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STURLUIBARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire. – V. sturluiba.

STURLUIBARE, sturluibări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire. – V. sturluiba.

STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.

STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.

struluba v vz sturluiba

sturluba v vz sturluiba

sturluiba vi [At: ALECSANDRI, T. I, 66 / V: struluba, ~uba / Pzi: ~bez / E: nct] 1 (Mol) A se zăpăci. 2 (Pex) A înnebuni.

STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66.

sturluibà v. Mold. a înnebuni: au sturluibat amândoi Al.

sturlubéz v. intr. Devin sturlubatic. – Și sturluĭbez și stru-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sturluibare (reg.) (desp. -lui-) s. f., g.-d. art. sturluibării

sturluibare (reg.) (-lui-) s. f., g.-d. art. sturluibării

sturluibare s. f. (sil. -lui-), g.-d. art. sturluibării

sturluiba (a ~) (reg.) (desp. -lui-) vb., ind. prez. 1 sg. sturluibez, 3 sturluibează; conj. prez. 1 sg. să sturluibez, 3 să sturluibeze

sturluiba (a ~) (reg.) (-lui-) vb., ind. prez. 3 sturluibează

sturluiba vb. (sil. -lui-), ind. prez. 1 sg. sturluibez, 3 sg. și pl. sturluibează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STURLUIBA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ticni.

sturluiba vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Intrare: sturluibare
sturluibare substantiv feminin
  • silabație: stur-lui-ba-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturluibare
  • sturluibarea
plural
  • sturluibări
  • sturluibările
genitiv-dativ singular
  • sturluibări
  • sturluibării
plural
  • sturluibări
  • sturluibărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sturluiba
  • silabație: stur-lui-ba info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sturluiba
  • sturluibare
  • sturluibat
  • sturluibatu‑
  • sturluibând
  • sturluibându‑
 singular plural
  • sturluibează
  • sturluibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sturluibez
 (să)
  • sturluibez
  • sturluibam
  • sturluibai
  • sturluibasem
a II-a (tu)
  • sturluibezi
 (să)
  • sturluibezi
  • sturluibai
  • sturluibași
  • sturluibaseși
a III-a (el, ea)
  • sturluibează
 (să)
  • sturluibeze
  • sturluiba
  • sturluibă
  • sturluibase
plural I (noi)
  • sturluibăm
 (să)
  • sturluibăm
  • sturluibam
  • sturluibarăm
  • sturluibaserăm
  • sturluibasem
a II-a (voi)
  • sturluibați
 (să)
  • sturluibați
  • sturluibați
  • sturluibarăți
  • sturluibaserăți
  • sturluibaseți
a III-a (ei, ele)
  • sturluibează
 (să)
  • sturluibeze
  • sturluibau
  • sturluibară
  • sturluibaseră
struluba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sturluba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sturluibare, sturluibărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi sturluiba DEX '98 DEX '09

sturluiba, sturluibezverb

  • 1. regional A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aliena sminti zăpăci înnebuni țicni
    • format_quote Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.