opțiuni
  • info
3 intrări
11 definiții

Explicative DEX

sturat, ~ă a [At: VASILIU, C. 173 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: stura] (Reg; d. dealuri, păduri, pomi etc.) Care este acoperit de promoroacă.

stura [At: SCRIBAN, D. / V: ~ri (reg, Pzi: 3 sturăsc), stori (Pzi: 3 storăsc) / Pzi: 3 ? / E: stur1] 1 vr (Mol; Olt; d. fulgii de zăpadă sau picăturile de ploaie) A se solidifica (1). 2 viim (Reg) A bruma (1). 3 viim (Trs; Buc; pex) A bura1.

sturât1, ~ă a [At: LEXIC REG. 31 / Pl: ~âți, ~e / E: stur1] (Reg) Care este împietrit, uscat de tot.

sturât2[1], ~ă a vz sturat

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sturi v vz stura

sturit, ~ă a vz sturat

STURÎT, -Ă, sturîți, -te, adj. (Regional) Zdrobit, sfărîmat, stricat. În ziua a noua. [Dochia] găsi pe fiul său împietrit în munți, cu cavalul sturît... în gură. ȘEZ. IX 6.

Arhaisme și regionalisme

sturat, sturată, adj. (reg.; despre dealuri, păduri, pomi etc.) care este acoperit cu promoroacă.

stura, pers. 3 sg. sturează, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre fulgii de zăpadă sau picăturile de ploaie) a se solidifica; a îngheța. 2. (înv.) a bruma. 3. a bura.

sturât1, -ă, adj. (reg.) care este împietrit, uscat de tot.

sturât2, -ă, adj. (reg.) V. storât.

Intrare: sturat
sturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturat
  • sturatul
  • sturatu‑
  • sturată
  • sturata
plural
  • sturați
  • sturații
  • sturate
  • sturatele
genitiv-dativ singular
  • sturat
  • sturatului
  • sturate
  • sturatei
plural
  • sturați
  • sturaților
  • sturate
  • sturatelor
vocativ singular — —
plural — —
sturât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturât
  • sturâtul
  • sturâtă
  • sturâta
plural
  • sturâți
  • sturâții
  • sturâte
  • sturâtele
genitiv-dativ singular
  • sturât
  • sturâtului
  • sturâte
  • sturâtei
plural
  • sturâți
  • sturâților
  • sturâte
  • sturâtelor
vocativ singular — —
plural — —
sturit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stura
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stura
  • sturare
  • sturat
  • sturatu‑
  • sturând
  • sturându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • sturează
 (să)
  • stureze
  • stura
  • stură
  • sturase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
sturi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sturât
sturât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sturât
  • sturâtul
  • sturâtă
  • sturâta
plural
  • sturâți
  • sturâții
  • sturâte
  • sturâtele
genitiv-dativ singular
  • sturât
  • sturâtului
  • sturâte
  • sturâtei
plural
  • sturâți
  • sturâților
  • sturâte
  • sturâtelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sturât, sturâtăadjectiv

  • 1. regional Sfărâmat, stricat, zdrobit. DLRLC
    sinonime: sfărâmat stricat zdrobit
    • format_quote În ziua a noua [Dochia] găsi pe fiul său împietrit în munți, cu cavalul sturît... în gură. ȘEZ. IX 6. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.