3 definiții pentru stupitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stupitor, ~oare [At: DDRF / V: stop~ / Pl: ~i, ~oare / E: stupi + -tor] 1 sf (Mol) Scuipătoare (4). 2 a (Reg; îf stopitor) Care stupește.
stopitor, ~oare a vz stupitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stupitor, stupitoare, s.f., adj. (reg.) 1. (s.f.) scuipătoare. 2. (adj.; în forma: stopitor) care stupește (scuipă).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stupitor
stupitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
stopitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)