STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A STUPEFIÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. și pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink