STUPEFÁCȚIE, stupefacții, s. f. (Livr.) Uimire, stupoare. – Din fr. stupéfaction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFÁCȚIE ~i f. livr. Uimire profundă, care împiedică orice reacție; stupoare. [G.-D. stupefacției; Sil. -ți-e] /<fr. stupéfaction
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFÁCȚIE s.f. Uimire extraordinară, uluire, încremenire; stupoare. [Gen. -iei. / cf. fr. stupéfaction, lat. stupefactio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFÁCȚIE s. f. uimire extraordinară, uluire; stupoare. (< fr. stupéfaction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STUPEFÁCȚIE s. v. uimire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stupefácție s. f. (sil. -ți-e), art. stupefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. stupefácției; pl. stupefácții, art. stupefácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink