13 definiții pentru «stup»   declinări

STUP, stupi, s. m. 1. Adăpost natural sau special confecționat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii și depun mierea; p. ext. adăpostul împreună cu albinele și cu fagurii; știubei. ◊ Expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Lat. *stypus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STUP ~i m. 1) Adăpost (natural sau făcut de oameni) pentru albine, în care acestea produc mierea; știubei. ◊ A fi ~ de bani a avea foarte mulți bani. 2) Totalitate a albinelor dintr-un stup; familie de albine. /<lat. stupus, ngr. stópos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STUP s. v. știubéi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stup (-pi), s. m. – Știubei, roi, matcă. – Mr. stup. Sb. stup „stîlp”, din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). Cf. sb. stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloană” față de rut. stub „trunchi găunos”), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuși acest etimon a fost respins și s-a preferat în general lat. *stupusgr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiași rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine știob, s. n. (vas de lemn pentru lături), și de aici, cu suf. dim., știubei, s. n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup și știubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferențelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferențe existau deja în sl. Der. stupar, s. m. (prisăcar); stupărie, s. f. (stupină; apicultură); stupărit, s. n. (apicultură); stupină, s. f. (prisacă); stupiniță, s. f. (plantă, Platanthera bifolia, P. chlorantha).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stup s. m., pl. stupi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-STÚPULUI s v. melisă, roiniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLOAREA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZMA-STÚPILOR s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLIA-STÚPILOR s. v. găselniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOLIE-DE-STÚP s. v. găselniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mólia-stúpilor (sil. -li-a)/molie-de-stup (sil. -li-e) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink