STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia grarnineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typhe).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STUF ~uri n. Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi și cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcție. /<lat. stuphus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STUF s. (BOT.; Phragmites communis sau australis) papură, pipirig, trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STUF s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, trestie-de-câmp, tufăriș, tufiș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stuf s. n., pl. stúfuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VRABIE-DE-STÚF s. v. vrabie-de-trestie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink