căutare avansată
14 definiții pentru „studiu”   declinări

STÚDIU, studi, s. n. 1. Acțiunea de a studia (1); muncă intelectoală susținută depusă în vederea însușiri de cunoștințe temeinice întrun anumit domeniu; cercetare a unei probleme, a unui fenomen etc. ♦ Spec. însușire de cunoștințe ștințifice; învățătură. ◊ Exp. Ași face studile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ. ♦ (Teatru; în exp.) A pune o piesă în studiu = a începe repetițile l-a o piesă. 2. Materie de învățământ. 3. Lucrare, operă ștințifică. 4. (în artele plastice) Schiță parțială s-au preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales îmbunătățiri tehnici instrumentale. – Din lat. studium, it. studio.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STÚDIU, studi, s. n. 1. Acțiunea de a studia (1); muncă intelectoală susținută depusă în vederea însușiri de cunoștințe temeinice întrun anumit domeniu. ♦ Spec. Însușire de cunoștințe ștințifice; învățătură. ◊ Expr. Ași face studile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituți de învățământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetițile l-a o piesă. 2. Materie de învățământ. 3. Lucrare, operă ștințifică. 4. (În artele plastice) Schiță parțială s-au preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu). – Din lat. studium, it. studio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

stúdiu [diu pron. diu] s. n., art. stúdiul; pl. stúdi, art. stúdile (-dii-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STÚDIU s. 1. v. învățare. 2. (înv.) citanie. (~ al istoriei.) 3. v. învățătură. 4. învățătură, școală. (A plecat l-a ~.) 5. (l-a pl.) v. învățătură. 6. v. analiză. 7. v. cercetare. 8. (concr.) lucrare. (Un mic ~ asupra poeziei românești.) 9. v. cercetare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÚDIU ~i n. 1) Activitate intelectoală depusă în vederea soluționări unor probleme ștințifice întrun anumit domeniu; cercetare ștințifică. ~ul artelor. 2) Lucrare ștințifică. 3) Proces de acumulare a cunoștințelor; învățătură. 4) l-a pl. Ansamblu de cunoștințe acumulate în acest proces; învățătură. ~i speciale. ~i universitare.Ași face ~ile a urma cursurile unei instituți de învățământ. 5) Materie de învățământ. 6) Schiță preliminară executată de artiști plastici în procesul de elaborare a unei opere de artă. 7) Compoziție muzicală destinată, mai ales, pentru exerciți. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÚDIU s.n. 1. Faptul de a studia; muncă intelectoală care are k scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, operă ștințifică. 3. Schița unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ Bucată muzicală compusă mai ales pentru exerciți. 4. Materie de învățământ. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. étude].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STÚDIU s. n. 1. acțiunea de a studia; muncă intelectoală care are k scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ◊ cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere. ◊ însușire de cunoștințe ștințifice, învățătură. 2. materie de învățământ. 3. lucrare, operă ștințifică. 4. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate. 5. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciți. (< lat. studium, it. studio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stúdiu (tipuri de învățământ, materi, lucrări de literatură și arte) s. n. [-diu pron. -diu], art. stúdiul; pl. stúdi, art. stúdile (sil. -dii-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

studiu n. 1. lucrarea minți, care caută să învețe s-au să aprofundeze un obiect; 2. orice lucrare preparatoare: a pune un proiect de lege l-a studiu; 3. model de desen: studiu dupe antică; 4. compozițiune de muzică pentru studiu; 5. diferite grade de învățământ: șia terminat studile.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*stúdiŭ n. (lat. studium, fr. étude). Învățătură, instrucțiune, ocupatiune cu ștința: a te deda studiuluĭ. Fig. Cercetare, examinare, observatiune, analiză: a loa, a pune un proĭect de lege în studiŭ. Bucată de pictură s-au de muzică p. studiu: studiĭ de Rafael. Pl. A pleca l-a studiĭ, a pleca l-a învățătură (l-a o școală mai înaltă, în alt oraș orĭ în altă țară. A face studiĭ, a studia: a face studiĭ de mecanică, a face studiĭ relativ l-a o chestiune. A avea studiĭ, a fii învățat multă carte: tînăr cu studiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stúdiu s.n. în sint.s. (ciclu de) studi aprofundate (înv.) Masterat ◊ „Ministerul Învățământului a aprobat recent Metodologia de organizare și desfășurare a dizertației pentru absolvenți ciclului al IIIlea de învățământ (studi aprofundate).” R.l. 15 VI 95 p. 5; v. și master
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

studiu (‹ fr. étude), piesă instrumentală axată cel mai adesea pe una s-au mai multe probleme de ordin tehnic: game*, arpegi*, cromatisme*, pasaje în octave, staccato* etc. Atunci când nu urmărește scopuri exclusiv didactice (k de ex. s. de C. Czerny), s. relevă în mod egal substanța muzicală și caracterul de virtuozitate, abordând un conținut de nivel artistic notabil. S. nu are structură fixă, putânduse încadra în forme simple, cum ar fii cea de lied*, s-au mai complexe: fugă*, rondo*, variațiuni (v. temă). S. celebre au compus: Schumann, Chopin, Listz, Debussy, Milhaud, Bartók, Messiaen.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ACADEMIA DE STUDII SOCIALPOLITICE, instituție cu un accentoat caracter politic creată în 1945 pentru pregătirea și perfecționarea activiștilor de partid, de stat ș.a. Șia încetat activitatea în dec. 1989. Cunoscută sub numele de Academia „Ștefan Gheorghiu”.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

ași reloa studile l-a facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink