2 definiții pentru studietoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
studietoriu sm [At: FM (1845), 52/18 / P: ~di-e~ / Pl: ~ii / E: studia + -tor] (Îvr) Cercetător (23).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
studietoriu, studietorii, s.m. (înv.) cercetător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: studietoriu
studietoriu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)