studenție sf [At: CĂLINESCU, E. 32 / Pl: ~ii / E: student + -ie] 1 Perioadă de timp cât cineva este student (1). 2 Stare de student (1). 3 Situație de student (1). 4 Viață de student (1).

STUDENȚIE s. f. Starea, viața de student, timpul cînd cineva este student. În studenție, părinții nu-i mai trimiseră nimic. CAMILAR, N. II 110. [A avut] o studenție amarnică, nevoit adesea, la Viena, din lipsă de lumînare, să studieze la lumina felinarelor. CĂLINESCU, E. 32.

STUDENȚIE s.f. Timpul cît cineva este student; stare, viață de student. [Gen. -iei. / < student (pl.studenți) + -ie].

STUDENȚIE s. f. timpul cât cineva este student; stare, viață de student. (< student + -ie)

STUDENȚIE f. Perioadă în care cineva este student; stare de student. Ani de ~. [G.-D. studenției] /student + suf. ~ie

studenție s. f., art. studenția, g.-d. art. studenției

studenție s. f., art. studenția, g.-d. art. studenții, art. studenției

studenție s. f., art. studenția, g.-d. art. studenției; pl. studenții

studenție, studenții s. f. (intl.) prima condamnare penală a unui infractor.