2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂȘNICI, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.

strășnici [At: DOC. EC. 657 / V: ~răjn~ / Pzi: ~icesc / E: strașnic] 1-2 vt (Înv) A trata cu asprime, cu duritate sau a face pe cineva să trateze cu asprime, cu duritate V amenința, înfricoșa. 3 vt A face să devină dur, aspru, violent V înăspri. 4 vr (Olt.; Trs) A se mânia. 5 vt (Rar) A străjui (1).

STRĂȘNICI, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.

STRĂȘNICI, strășnicesc, vb. IV. Tranz. A ține în respect, a înfricoșa, a intimida (prin mustrări, amenințări). Chira e muiere cu sînge repede, rumenă, voinică; lungă vreme a strășnicit plaiurile umăr la umăr cu alesul ei. DELAVRANCEA, S. 166. Hai să ne răsculăm împotriva lui Zeus și să-i arătăm că el n-are nici un drept de a ne strășnici pe noi. ODOBESCU, S. III 270.

strășnicì v. a îngrozi cu amenințări: strășnici tot palatul nu cumva a-l supăra PANN.

strășnicésc v. tr. (d. strașnic). Îngrozesc cu amenințări. V. refl. Mă arăt strașnic. – Și străjn- (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strășnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicesc, 3 sg. strășnicește, imperf. 1 strășniceam; conj. prez. 1 sg. să strășnicesc, 3 să strășnicească

strășnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicesc, imperf. 3 sg. strășnicea; conj. prez. 3 să strășnicească

strășnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicesc, imperf. 3 sg. strășnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. strășnicească

Intrare: strășnicit
strășnicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strășnicit
  • strășnicitul
  • strășnicitu‑
  • strășnici
  • strășnicita
plural
  • strășniciți
  • strășniciții
  • strășnicite
  • strășnicitele
genitiv-dativ singular
  • strășnicit
  • strășnicitului
  • strășnicite
  • strășnicitei
plural
  • strășniciți
  • strășniciților
  • strășnicite
  • strășnicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: strășnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strășnici
  • strășnicire
  • strășnicit
  • strășnicitu‑
  • strășnicind
  • strășnicindu‑
singular plural
  • strășnicește
  • strășniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strășnicesc
(să)
  • strășnicesc
  • strășniceam
  • strășnicii
  • strășnicisem
a II-a (tu)
  • strășnicești
(să)
  • strășnicești
  • strășniceai
  • strășniciși
  • strășniciseși
a III-a (el, ea)
  • strășnicește
(să)
  • strășnicească
  • strășnicea
  • strășnici
  • strășnicise
plural I (noi)
  • strășnicim
(să)
  • strășnicim
  • strășniceam
  • strășnicirăm
  • strășniciserăm
  • strășnicisem
a II-a (voi)
  • strășniciți
(să)
  • strășniciți
  • strășniceați
  • strășnicirăți
  • strășniciserăți
  • strășniciseți
a III-a (ei, ele)
  • strășnicesc
(să)
  • strășnicească
  • strășniceau
  • strășnici
  • strășniciseră
străjnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strășnici, strășnicescverb

  • 1. învechit A trata pe cineva cu asprime, cu severitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chira e muiere cu sînge repede, rumenă, voinică; lungă vreme a strășnicit plaiurile umăr la umăr cu alesul ei. DELAVRANCEA, S. 166. DLRLC
    • format_quote Hai să ne răsculăm împotriva lui Zeus și să-i arătăm că el n-are nici un drept de a ne strășnici pe noi. ODOBESCU, S. III 270. DLRLC
etimologie:
  • strașnic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.