2 definiții pentru străromân
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
străromân, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R. I, 248 / Pl: ~i, ~e / E: stră- + român (după ger Urrumänische] 1 smf Persoană care făcea parte din populația romanică aflată în a doua jumătate a mileniului I în Peninsula Balcanică, la nord și la sud de Dunăre. 2 smp Populație care s-a ramificat în dacoromâni, aromâni, meglenoromâni și istroromâni. 3 a Care aparține străromânilor sau limbii lor. 4 a Privitor la străromâni sau la limba lor. 5 sf Limbă romanică vorbită de străromâni.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
străromân s. m., pl. străromâni
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: străromân
străromân substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)