străpuns¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (nob) ~uri / E: străpunge] 1-2 (Rar) Străpungere (1-2).

străpuns², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~nși, ~e / E: străpunge] 1 Care este sau a fost străbătut cu un obiect ascuțit, cu o armă etc. în adâncime sau până în partea opusă Si: găurit² (1), perforat², scobit², sfredelit², (înv) potricălit, (reg) bortelit², bortit² (1). 2 (Pex) Care are o gaură făcută cu un instrument cu vârf ascuțit Si: găurit² (2), perforat², scobit², sfredelit², (îvr) potricălit, (reg) bortelit², bortit² (1).

STRĂPUNS, -Ă, străpunși, -se, adj. Perforat, găurit. Caii străpunși la nări pentru înlesnirea răsuflării se deosebeau nu prin mărime sau frumusețe, ci prin răpeziciune și neoboseală. HASDEU, I. V. 77.

străpunge [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~rep~ / Pzi: străpung, (reg) ~ngesc / E: stră- + punge] 1 vt A intra în profunzime cu un obiect ascuțit, cu o armă etc. (până în partea opusă) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a trece, (liv) a penetra. 2 vt A face o gaură răzbătând în partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuțit) Si: a găuri (1), a perfora, a scobi¹, a sfredeli, (îvr) a petrece, a potricăli, (reg) a borteli, a borti, a butori (1), a găuni (1), a răzbici², a sclidiri, a sfredeluși, a străfiga², a străbate (3). 3 vt (D. sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu (până la un anumit punct) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate (5), a străpasa. 4 vt A se face auzit, a ajunge până la... Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate (5), (îvr) a străpasa. 5 vt (Fig) A privi cu atenție (încercând să vadă clar) în ciuda dificultăților Si: a pătrunde, a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străbate (6). 6 vt (Fig) A examina cu insistență Si: a pătrunde, a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străbate (6). 7 vi (Reg; d. șerpi) A mușca. 8 vt A pune stăpânire pe cineva sau pe ceva Si: a copleși (12), a cuprinde (20), a domina (1), a pătrunde, a străbate (14), (liv) a penetra. 9 vi A izbuti să ajungă, să intre undeva (cu greu) Si: a pătrunde, a răzbi, a răzbate, a străbate (9). 10 vi A-și face loc, înlăturând obstacolele Si: a pătrunde, a răzbi, a răzbate, a străbate (10). 11 vi (Îe) A ~ frontul (sau prima linie) A distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 12 vt (Spt) A depăși, în cadrul jocului, apărarea echipei adverse. 13 vt (Rar; fig) A pătrunde. 14 vt A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane pentru a asigura transportul, aerajul sau circulația într-un anumit sector de exploatare a minei. 15 vt (Pex) A excava (1). 16 vt (Pex) A săpa (1). 17 vr (Fiz; d. un izolator electric) A se distruge parțial sau total sub acțiunea unei descărcări electrice care traversează un izolant sau un izolator. 18 vt (Reg; d. durerea de măsele) A săgeta (15).

strepunge v vz străpunge

STRĂPUNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și arătînd instrumentul) A înfige într-un lucru un obiect cu vîrf ascuțit (făcîndu-l să răzbată în partea cealaltă); p. ext. (cu privire la ființe) a ucide cu o armă ascuțită. Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, F. J. 152. Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P. 14. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P. 13. Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199. ◊ Fig. Îmi zîmbea numai necontenit și mă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII 9. ◊ Absol. Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300. ◊ Refl. Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423. ◊ (Subiectul este instrumentul înfipt) Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă, l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156. ◊ (Poetic) Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. ◊ Fig. Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. SP. POPESCU, M. G. 28. ◊ Intranz. În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319. ◊ Intranz. Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289. ◊ Expr. A străpunge frontul = a sfărîma linia de apărare a inamicului, a pătrunde dincolo de această linie.

A STRĂPUNGE străpung tranz. 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuțit). 3) fig. (spații, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). /<lat. extrapungere

străpunge v. 1. a împinge până în partea cealaltă: îi străpunge limba cu acul; 2. fig. a cauza o vie durere: i-a străpuns inima. [Lat. *EXTRAPUNGERE].

străpúng, -púns, a -púnge v. tr. (stră- și -pung din îm-pung). Împung pînă ce ĭese pe dincolo: acu străpunge pînza, a străpunge cu sulița. Fig. Vestea asta ĭ-a străpuns inima, l-a întristat adînc.

străpunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpung, 3 sg. străpunge, perf. s. 1 sg. străpunsei, 1 pl. străpunserăm, m.m.c.p. 1 pl. străpunseserăm; conj. prez. 1 sg. să străpung, 3 sg. să străpungă; ger. străpungând; part. străpuns

străpunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpung, 1 pl. străpungem, perf. s. 1 sg. străpunsei, 1 pl. străpunserăm; part. străpuns

străpunge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpung, perf. s. 1 sg. străpunsei, 1 pl. străpunserăm; part. străpuns

străpung, -punsei 1 aor.

STRĂPUNS adj. 1. v. găurit. 2. spart. (Front ~.)

STRĂPUNS s. v. găurire.

STRĂPUNS s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

STRĂPUNS adj. 1. găurit, perforat, scobit, sfredelit, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. spart. (Front ~.)

STRĂPUNGE vb. v. iscodi, scruta.

STRĂPUNGE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. găuri. 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.)

străpunge vb. v. ISCODI. SCRUTA.

STRĂPUNGE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a găuri, a perfora, a scobi, a sfredeli, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.)