străpungător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~nză~ / Pl: ~i, ~oare / E: străpunge + -ător] 1 Care străpunge Si: pătrunzător, răzbătător, sfredelitor, străbătător (1), (liv) penetrant, (reg) străpungoi, (îvr) pătrunzăcios, (nob) străpungent. 2 (Fam; d. ochi, privire) Care caută să pătrundă, să surprindă, să înțeleagă Si: cercetător (2), iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor. 3 (Fig; d. senzații, sentimente) Care se manifestă cu intensitate Si: ascuțit² (13), intens, pătrunzător, puternic, sfredelitor, violent, viu. 4 Care emoționează Si: mișcător, pătrunzător.

STRĂPUNGĂTOR, -OARE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește. Privirea le țîșnea în afară, străpungătoare ca un spin de oțel. DUMITRIU, B. F. 5. Cînd... am ridicat ochii, am întîlnit în față-mi ochii severi, străpungători ca niște spini de diamant, ai judecătorului meu. GALACTION, O. I 104. Voi să întindă mîna ca să le dea la o parte. O durere străpungătoare îi țintui brațul în loc. D. ZAMFIRESCU, R. 266.

STRĂPUNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care străpunge, străbate; pătrunzător; penetrant. Vânt ~. Durere ~oare. /a străpunge + suf. ~tor

străpunzător, ~oare a vz străpungător

străpungător adj. m., pl. străpungători; f. sg. și pl. străpungătoare

străpungător adj. m., pl. străpungători; f. sg. și pl. străpungătoare

străpungător adj. m., pl. străpungători; f. sg. și pl. străpungătoare

STRĂPUNGĂTOR adj. 1. v. chinuitor. 2. v. atent.

STRĂPUNGĂTOR adj. 1. chinuitor, intens, puternic, violent, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~.) 2. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor. (O privire ~; ochi ~.)