strănutător, ~oare [At: GRECESCU, FL. 308 / V: (înv) stărn~ / Pl: ~i, ~oare / E: strănuta + -ător] 1 a (Înv) Care strănută (1). 2 a Care produce strănutatul¹ (1). 3 sf Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, rigidă, cu frunzele lanceolate, cu florile albe-gălbui dispuse în capitule, cu fructele achene Si: (reg) cănăcei (3), ciucurei (5), bănuți-albi, rotoțele-albe, scânteiuțe-albe (Achillea cartilaginea). 4 sf (Reg) Rotoțele-albe (Achillea ptarmica). 5 sf Coada-șoricelului (Achillea millefolium).

stărnutător, ~oare a vz strănutător

STRĂNUTĂTOARE s. pl. v. rotoțele-albe.

STRĂNUTĂTOARE s. (BOT.; Achillea cartilaginea) (reg.) cănăcei (pl.), ciucurei (pl.), rotoțele-albe (pl.), schinteiuțe-albe (pl.)

STRĂNUTĂTOARE s. (BOT.; Achillea cartilaginea) (reg.) cănăcei (pl.), ciucurei (pl.), rotoțele-albe (pl.), schinteiuțe-albe (pl.).

strănutătoare s. pl. v. ROTOȚELE-ALBE.

strănutător, strănutătoare, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului.