2 definiții pentru strămutător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strămutător, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 141/4 / Pl: ~ori, ~oare / E: strămuta1 + -ător] 1 (Înv) Schimbător (3). 2 (Îs) Verb (sau grai) ~ Verb tranzitiv.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strămutător, strămutătoare, adj. (înv.) care se schimbă, se modifică, se transformă; schimbător, nestatornic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: strămutător
strămutător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)