2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străluminat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 80v/18 / Pl: ~ați, ~e / E: strălumina] 1 Strălucitor (1). 2 (Fig) Strălucit (11).

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Pref. stră- + lumina.

strălumina [At: DOSOFTEI, PS. 53/8 / Pzi: ~nez / E: stră- + lumina] 1-2 vti (Asr; adesea fig) A străluci2 (1). 3-4 vti (Pex) A străbate luminând. 5 vi (Îvr) A străluci2 (7).

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.

STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A lumina puternic, a străluci. Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. ◊ Tranz. Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144.

străluminéz v. tr. L. V. Luminez tare. V. intr. Strălucesc tare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 străluminea; conj. prez. 1 sg. să străluminez, 3 să strălumineze

strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 străluminea

strălumina vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 sg. și pl. străluminea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂLUMINAT adj. v. luminos, strălucitor.

străluminat adj. v. LUMINOS. STRĂLUCITOR.

STRĂLUMINA vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci.

strălumina vb. v. LUCI. SCÎNTEIA. SCLIPI. STICLI. STRĂLUCI.

Intrare: străluminat
străluminat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străluminat
  • străluminatul
  • străluminatu‑
  • strălumina
  • străluminata
plural
  • străluminați
  • străluminații
  • străluminate
  • străluminatele
genitiv-dativ singular
  • străluminat
  • străluminatului
  • străluminate
  • străluminatei
plural
  • străluminați
  • străluminaților
  • străluminate
  • străluminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: strălumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strălumina
  • străluminare
  • străluminat
  • străluminatu‑
  • străluminând
  • străluminându‑
singular plural
  • străluminea
  • străluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străluminez
(să)
  • străluminez
  • străluminam
  • străluminai
  • străluminasem
a II-a (tu)
  • străluminezi
(să)
  • străluminezi
  • străluminai
  • străluminași
  • străluminaseși
a III-a (el, ea)
  • străluminea
(să)
  • strălumineze
  • strălumina
  • strălumină
  • străluminase
plural I (noi)
  • străluminăm
(să)
  • străluminăm
  • străluminam
  • străluminarăm
  • străluminaserăm
  • străluminasem
a II-a (voi)
  • străluminați
(să)
  • străluminați
  • străluminați
  • străluminarăți
  • străluminaserăți
  • străluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • străluminea
(să)
  • strălumineze
  • străluminau
  • strălumina
  • străluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străluminat, străluminaadjectiv

strălumina, străluminezverb

  • 1. rar A lumina puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. DLRLC
    • format_quote S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144. DLRLC
etimologie:
  • Prefix stră- + lumina. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.