opțiuni
  • info

11 definiții pentru străjuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂJUITOR, -OARE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.

STRĂJUITOR, -OARE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.

străjuitor, ~oare [At: PSALT 274 / P: ~ju-i~ / V: ~rej~ / Pl: ~i, ~oare / E: străjui + -tor] 1 smf (Înv; rar la f.) Paznic2. 2 a (Înv; asr) Care străjuiește pe cineva sau ceva. corectat(ă)

STRĂJUITOR, -OARE străjuitori, -oare, adj. Care străjuiește, păzește, veghează. (Atestat în forma strejuitor) Avea și cea mai strejuitoare și apărătoare pravilă. PISCUPESCU, O. 23. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. Nimene din străjuitorii pichetelor nu vor fi întrebuințați la altă slujbă decît la a străjuirei. I. IONESCU, M. 273. – Variantă: strejuitor, -oare adj.

STRĂJUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival rar Care străjuiește; care stă de strajă. /a străjui + suf. ~tor

strejuitor, ~oare a, smf vz străjuitor

STREJUITOR, -OARE adj. v. străjuitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străjuitor (rar) (desp. -ju-i-) adj. m., pl. străjuitori; f. sg. și pl. străjuitoare

străjuitor (rar) (-ju-i-) adj. m., pl. străjuitori; f. sg. și pl. străjuitoare

străjuitor adj. m. (sil. -ju-i-), pl. străjuitori; f. sg. și pl. străjuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂJUITOR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

străjuitor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER.

Intrare: străjuitor
străjuitor adjectiv
  • silabație: stră-ju-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străjuitor
  • străjuitorul
  • străjuitoru‑
  • străjuitoare
  • străjuitoarea
plural
  • străjuitori
  • străjuitorii
  • străjuitoare
  • străjuitoarele
genitiv-dativ singular
  • străjuitor
  • străjuitorului
  • străjuitoare
  • străjuitoarei
plural
  • străjuitori
  • străjuitorilor
  • străjuitoare
  • străjuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
strejuitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strejuitor
  • strejuitorul
  • strejuitoare
  • strejuitoarea
plural
  • strejuitori
  • strejuitorii
  • strejuitoare
  • strejuitoarele
genitiv-dativ singular
  • strejuitor
  • strejuitorului
  • strejuitoare
  • strejuitoarei
plural
  • strejuitori
  • strejuitorilor
  • strejuitoare
  • strejuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străjuitor, străjuitoareadjectiv

  • 1. rar Care străjuiește, păzește, veghează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea și cea mai strejuitoare și apărătoare pravilă. PISCUPESCU, O. 23. DLRLC
etimologie:
  • Străjui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.