străiște!, interj. – (arh.) Noroc!, Fericire!, Să trăiești!: „…și era foarte cu norocu și cu străiște mare la războaie…” (Dariu Pop, 1938: 50; Fericea). „Se folosește și astăzi în unele locuri din județ ca exclamație la ciocnirea paharelor: striște și noroc!” (idem: 155). – Din vsl. (MDA); din să trăiești! (rostit allegro) (Frățilă).

străiște! – (înv.) Noroc!; Să trăiești!: „… și era foarte cu norocu și cu străiște mare la războaie…” (Dariu Pop 1938: 50; Fericea). „Se folosește și astăzi în unele locuri din județ ca exclamație la ciocnirea paharelor: striște și noroc!” (idem; la glosar, 155). – Din trăi (< sl. trajati).