5 definiții pentru străinime

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străinime sf [At: POLIZU / V: ~rei~ / Pl: ? / E: străin + -ime] (Reg) 1 (Csc) Mulțime de străini (1). 2 Străinătate (7).

STRĂINIME s. f. (Cu sens colectiv) Lume străină, mulțime de străini. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) străinime = prin (sau în) străini. Iar de nu m-a dori nime, Duce-m-oi prin străinime. La TDRG.

STRĂINIME s. f. Lume străină, mulțime de străini. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) străinime = prin (sau în) străini. – Din străin + suf. -ime.

străiníme f. (d. străin). Mulțime de străinĭ. – În vest stre-.

Intrare: străinime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străinime
  • străinimea
plural
genitiv-dativ singular
  • străinimi
  • străinimii
plural
vocativ singular
plural
streinime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străinimesubstantiv feminin

  • 1. (cu sens) colectiv Lume străină, mulțime de străini. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Prin (sau în) străinime = prin (sau în) străini. DLRLC
      • format_quote Iar de nu m-a dori nime, Duce-m-oi prin străinime. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • străin + sufix -ime. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.