2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂGĂNI, străgănesc, vb. IV. Tranz. A sîcîi pe cineva (purtîndu-l de colo pînă colo fără rost). Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani. ISPIRESCU, L. 277.

STRĂGĂNI, străgănesc, vb. IV. Tranz. A sîcîi pe cineva (purtîndu-l de colo pînă colo). – V. tărăgăni.

străgănì v. a amâna după plac, a purta cu vorba: să mai străgănesc pe vinovat CAR. [V. trăgănì].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂGĂNI vb. v. sâcâi, șicana.

Intrare: străgănire
străgănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgănire
  • străgănirea
plural
  • străgăniri
  • străgănirile
genitiv-dativ singular
  • străgăniri
  • străgănirii
plural
  • străgăniri
  • străgănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: străgăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străgăni
  • străgănire
  • străgănit
  • străgănitu‑
  • străgănind
  • străgănindu‑
singular plural
  • străgănește
  • străgăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străgănesc
(să)
  • străgănesc
  • străgăneam
  • străgănii
  • străgănisem
a II-a (tu)
  • străgănești
(să)
  • străgănești
  • străgăneai
  • străgăniși
  • străgăniseși
a III-a (el, ea)
  • străgănește
(să)
  • străgănească
  • străgănea
  • străgăni
  • străgănise
plural I (noi)
  • străgănim
(să)
  • străgănim
  • străgăneam
  • străgănirăm
  • străgăniserăm
  • străgănisem
a II-a (voi)
  • străgăniți
(să)
  • străgăniți
  • străgăneați
  • străgănirăți
  • străgăniserăți
  • străgăniseți
a III-a (ei, ele)
  • străgănesc
(să)
  • străgănească
  • străgăneau
  • străgăni
  • străgăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străgănire, străgănirisubstantiv feminin

străgăni, străgănescverb

  • 1. A sâcâi pe cineva (purtându-l de colo până colo fără rost). DLRLC
    • format_quote Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani. ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
etimologie:
  • vezi tărăgăni DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.