2 definiții pentru străfulgerător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
străfulgerător, ~oare [At: DDRF / Pl: ~i, ~oare / E: străfulgera + -ător] 1-2 smf, a (Rar) (Obiect, ființă, entitate) care trimite fulgere. 3 a (Pex) Scânteietor (2).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
străfulgerător adj. m., pl. străfulgerători; f. sg. și pl. străfulgerătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: străfulgerător
străfulgerător adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)