străfulgerare sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. I, 488 / Pl: ~rări / E: stră- + fulgera] 1 Fulgerare (1). 2 Licărire. 3 Scăpărare (7). 4 Sunet cu intensitate mare și durată scurtă. 5 (Pex) Durată extrem de scurtă.

STRĂFULGERARE, străfulgerări, s. f. 1. Faptul de a străfulgera; fulgerare, fulger. O străfulgerare a luminat tot cerul. ◊ Fig. (Cu aluzie la apariția bruscă a fulgerului sau la lumina vie a lui) Roata trebuia sudată în noaptea asta, pînă dimineață. Pe drum, printre gîndurile turburării lui, mintea i se oprise, în străfulgerări, asupra felului cum avea să trebuiască să vorbească, să se poarte cu oamenii. DUMITRIU, V. L. 140. Le-a socotit toate într-o singură străfulgerare de cuget. C. PETRESCU, A. R. 63. Dar dacă nu sînt ei? îi trecu prin minte ca o străfulgerare. REBREANU, R. II 123. 2. Sclipire, lucire. [Privirea] pe niște lănci de fier S-opri, încremenită de-a lor străfulgerare. MACEDONSKI, O. I 92. ◊ Fig. Văzînd străfulgerările flămînde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrînul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sînt vrăjmași în inimile lor. REBREANU, R. I 144.

STRĂFULGERA, pers. 3 străfulgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Pref. stră- + fulgera.

străfulgera [At: BARCIANU / Pzi: străfulger / E: stră- + fulgera] 1 vi A fulgera tare. 2 vi (Pex; mai ales d. surse de lumină) A produce lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: a licări, a luci. 3 vi A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a străluci (1), a scânteia (4), a sclipi (2). 4 vi (D. ochi) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic Si: a scăpăra (15), a scânteia (5). 5-6 vti (Fig; d. inspirație, gânduri, idei etc.) A(-i) apărea dintr-o dată, brusc, fulgerător Si: a scăpăra. 7-8 vti A lovi pe neașteptate (ca un trăsnet). 9-10 vti A izbi cu o lovitură rapidă și puternică. 11 vt (Fig; rar; d. sunete) A străbate cu iuțeală mare.

STRĂFULGERA, pers. 3 străfulgeră, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. Intranz. Fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neașteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. Tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neașteptate. 4. Tranz. Fig. A străbate cu mare iuțeală. – Stră- + fulgera.

STRĂFULGERA, străfulger, vb. I. 1. Intranz. A luci, a sclipi; a fulgera. ♦ Tranz. A lovi (ca trăsnetul). Ca purtați de vijelie, Val-vîrtej aleargă norii, Și din bolțile tăriei Cad străfulgerați prigorii. IOSIF, V. 87. 2. Intranz. Fig. (Despre gînduri, idei) A trece repede prin minte. Străfulgeră din stele Senina inspirare. MACEDONSKI, O. II 226. 3. Tranz. Fig. A străbate cu iuțeală mare. Trompet, sună!... În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiței. REBREANU, R. II 254.

A STRĂFULGERA străfulgeră 1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a ~at un gând. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. /stră- + a fulgera

străfulgerà v. a arunca fulgere.

străfúlger a -á v. tr. și intr. Lit. Fulger tare.

străfulgerare s. f., g.-d. art. străfulgerării; pl. străfulgerări

străfulgerare s. f., g.-d. art. străfulgerării; pl. străfulgerări

străfulgerare s. f., g.-d. art. străfulgerării; pl. străfulgerări

străfulgera (a ~) vb., ind. prez. 3 străfulgeră, imperf. 3 pl. străfulgerau; conj. prez. 3 să străfulgere

străfulgera (a ~) vb., ind. prez. 3 străfulgeră

străfulgera vb., ind. prez. 1 sg. străfulger, 3 sg. și pl. străfulgeră

STRĂFULGERARE s. v. fulger.

STRĂFULGERARE s. v. sclipire.

STRĂFULGERARE s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.)

străfulgerare s. v. FULGER.

STRĂFULGERA vb. v. sclipi.

STRĂFULGERA vb. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi. (Luminițe ~ în noapte.)