2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
străformare sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~mări / E: străforma] (Reg) Transformare.
străforma vt [At: BREZOIANU, A. 453/11 / Pzi: ~mez / E: stră- + forma] (Îrg) A transforma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂFORMARE s. v. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
străformare s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂFORMA vb. v. metamorfoza, modifica, preface, preschimba, schimba, transforma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
străforma vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: străformare
străformare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: străforma
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)