3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (18)
- relaționale (4)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
străfigat1 sn [At: STERESCU, N. 1 053 / Pl: (rar) ~uri / E: străfiga1] (Olt) Strănut1.
străfigat2, ~ă s, a [At: PĂSCULESCU, L. P. 216 / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf străfiga1] 1-2 (Reg) (Cal) care are o pată albă pe una sau pe amândouă nările.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străfia v vz străfiga1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străfida v vz străfiga1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străfiga2 vt [At: MAT. FOLK. 627 / Pzi: străfig / E: stră- + [în]fig] (Reg) A străpunge (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străfiga1 [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 112 / V: ~ia, ~ida, ~ina, ~ita, ~ăviga, ~refeda, ~refia, ~ref~, trăfiga / Pzi: străfig, ~ighez / E: ns cf strănuta] 1 vi (Pop; d. oameni și d. cai) A strănuta (1). 2 vi (Reg) A sughița. 3 vi (Reg; d. cai) A sforăi (3). 4 vi A necheza. 5 vt (Reg) A scuipa (ceea ce era gata să înghită).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străfina v vz străfiga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străfita v vz străfiga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străviga v vz străfiga1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strefeda v vz străfiga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strefia v vz străfiga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strefiga v vz străfiga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trafiga v vz străfiga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STRĂFIGA, străfig, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A strănuta. Arapul odată străfigă de răsună odaia. I. CR. VI 334. 2. (Despre cai) A sforăi, a necheza. Tabac... La nas murgului pus-ai, Și murgul că-mi străfiga. PĂSCULESCU, L. P. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂFIGA2, străfig, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
STRĂFIGA1, străfig, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
străfigà v. a strănuta (provincialism oltenesc). [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
străfíg, a -á v. intr. (stră- și fig de orig. neșt. dar latină). Mold. (Șez. 32.76) Olt. Ban. Strănut. V. tr. Arunc ceĭa ce era aproape să’nghit. – Și -idá, -itá și -iá.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂFIGAT s. v. strănut, strănutare, strănutat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
străfigat s. v. STRĂNUT. STRĂNUTARE. STRĂNUTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂFIGA vb. v. necheza, râncheza, strănuta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
străfiga vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. STRĂNUTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
străfigat2, străfigată, adj. (reg.; despre cai) care are o pată albă pe una sau pe amândouă nările.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
străfiga1, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
străfiga2, străfig, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT13) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT13) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
străfiga, străfigverb
străfiga, străfigverb
- 1. Străpunge. DLRMsinonime: străpunge
etimologie:
- stră- + [în]fige DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.