4 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străfig sn [At: ȘEZ. V, 92 / V: ~ref~ / Pl: ~uri / E: pvb străfiga] 1 (Mun; Olt) Strănut1. 2 (Mun) Astm (la cai).

străfíg, a -á v. intr. (stră- și fig de orig. neșt. dar latină). Mold. (Șez. 32.76) Olt. Ban. Strănut. V. tr. Arunc ceĭa ce era aproape să’nghit. – Și -idá, -itá și -iá.

străfiga2 vt [At: MAT. FOLK. 627 / Pzi: străfig / E: stră- + [în]fig] (Reg) A străpunge (2).

străfiga1 [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 112 / V: ~ia, ~ida, ~ina, ~ita, ~ăviga, ~refeda, ~refia, ~ref~, trăfiga / Pzi: străfig, ~ighez / E: ns cf strănuta] 1 vi (Pop; d. oameni și d. cai) A strănuta (1). 2 vi (Reg) A sughița. 3 vi (Reg; d. cai) A sforăi (3). 4 vi A necheza. 5 vt (Reg) A scuipa (ceea ce era gata să înghită).

STRĂFIGA, străfig, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A strănuta. Arapul odată străfigă de răsună odaia. I. CR. VI 334. 2. (Despre cai) A sforăi, a necheza. Tabac... La nas murgului pus-ai, Și murgul că-mi străfiga. PĂSCULESCU, L. P. 159.

STRĂFIGA2, străfig, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa.

STRĂFIGA1, străfig, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige.

străfigà v. a strănuta (provincialism oltenesc). [Origină necunoscută].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂFIG s. v. strănut, strănutare, strănutat.

străfig s. v. STRĂNUT. STRĂNUTARE. STRĂNUTAT.

STRĂFIGA vb. v. necheza, râncheza, strănuta.

străfiga vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. STRĂNUTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

străfige (-g, -?), vb. – A strănuta. Origine necunoscută. (ALR, I, 78) și după Scriban, în Banat și Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

străfig, străfiguri, s.n. (reg.) 1. strănut. 2. astm (la cai).

străfiga1, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa.

străfiga2, străfig, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra.

Intrare: străfig
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străfig
  • străfigul
  • străfigu‑
plural
  • străfiguri
  • străfigurile
genitiv-dativ singular
  • străfig
  • străfigului
plural
  • străfiguri
  • străfigurilor
vocativ singular
plural
strefig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străfiga (strănuta)
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfiga
  • străfigare
  • străfigat
  • străfigatu‑
  • străfigând
  • străfigându‑
singular plural
  • străfi
  • străfigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfig
(să)
  • străfig
  • străfigam
  • străfigai
  • străfigasem
a II-a (tu)
  • străfigi
(să)
  • străfigi
  • străfigai
  • străfigași
  • străfigaseși
a III-a (el, ea)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfiga
  • străfigă
  • străfigase
plural I (noi)
  • străfigăm
(să)
  • străfigăm
  • străfigam
  • străfigarăm
  • străfigaserăm
  • străfigasem
a II-a (voi)
  • străfigați
(să)
  • străfigați
  • străfigați
  • străfigarăți
  • străfigaserăți
  • străfigaseți
a III-a (ei, ele)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfigau
  • străfiga
  • străfigaseră
străfia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trafiga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străviga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefiga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străfiga (străpunge)
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfiga
  • străfigare
  • străfigat
  • străfigatu‑
  • străfigând
  • străfigându‑
singular plural
  • străfi
  • străfigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfig
(să)
  • străfig
  • străfigam
  • străfigai
  • străfigasem
a II-a (tu)
  • străfigi
(să)
  • străfigi
  • străfigai
  • străfigași
  • străfigaseși
a III-a (el, ea)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfiga
  • străfigă
  • străfigase
plural I (noi)
  • străfigăm
(să)
  • străfigăm
  • străfigam
  • străfigarăm
  • străfigaserăm
  • străfigasem
a II-a (voi)
  • străfigați
(să)
  • străfigați
  • străfigați
  • străfigarăți
  • străfigaserăți
  • străfigaseți
a III-a (ei, ele)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfigau
  • străfiga
  • străfigaseră
Intrare: străfige
verb (VT664)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfige
  • străfigere
  • străfigând
  • străfigându‑
singular plural
  • străfige
  • străfigeți
  • străfigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfig
(să)
  • străfig
  • străfigeam
a II-a (tu)
  • străfigi
(să)
  • străfigi
  • străfigeai
a III-a (el, ea)
  • străfige
(să)
  • străfi
  • străfigea
plural I (noi)
  • străfigem
(să)
  • străfigem
  • străfigeam
a II-a (voi)
  • străfigeți
(să)
  • străfigeți
  • străfigeați
a III-a (ei, ele)
  • străfig
(să)
  • străfi
  • străfigeau
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străfiga, străfigverb

regional

străfiga, străfigverb

etimologie:
  • stră- + [în]fige DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.