2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strădănuire sf [At: BV III, 440 / Pl: ~ri / E: strădănui] (Înv) 1-2 Străduire (1-2).
strădănui vr [At: ȘEZ. XVIII, 12 / V: (înv) ~red~ / Pzi: ~esc / E: strădanie + -ui] (Îrg) A se strădui (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stredănui v vz strădănui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂDĂNUI, strădănuiesc vb. IV. Refl. (Mold.) A se strădui. În gospodăria pentru care atît se strădănuise, Daniil Macovei nu putu închide pleoapele. SADOVEANU, M. 107. Iacă eu de douăzeci de ani mă strădănuiesc pe malurile Dunării și tot calic am rămas. DUNĂREANU, CH. 85. Cît s-o strădănui drăguțul cu învățătura! ALECSANDRI, T. 990.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂDĂNUI, strădănuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strădui. – Din strădanie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
strădănuì v. a se strădui: cât s’a strâdănuit cu învățătura AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂDĂNUIRE s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie străduință, trudă, zbatere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strădănuire s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂDĂNUI vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strădănui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
strădănui, strădănuiescverb
- 1. A se strădui. DLRLCsinonime: strădui
- În gospodăria pentru care atît se strădănuise, Daniil Macovei nu putu închide pleoapele. SADOVEANU, M. 107. DLRLC
- Iacă eu de douăzeci de ani mă strădănuiesc pe malurile Dunării și tot calic am rămas. DUNĂREANU, CH. 85. DLRLC
- Cît s-o strădănui drăguțul cu învățătura! ALECSANDRI, T. 990. DLRLC
-
etimologie:
- strădanie DLRM