opțiuni
  • info

12 definiții pentru străduitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂDUITOR, -OARE, străduitori, -oare, adj. (Rar) Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.

străduitor, ~oare a [At: GCR II, 156/10 / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: strădui + -tor] (Asr; d. oameni) 1-2 Sârguincios (1-2).

STRĂDUITOR, -OARE, străduitori, -oare, adj. Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.

STRĂDUITOR, -OARE, străduitori, -oare, adj. (Învechit) Care se străduiește, care-și dă toată osteneala; sîrguincios, silitor, harnic.

STRĂDUITOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care se străduiește; silitor; sârguincios. /a (se) strădui + suf. ~tor

străduitor a. care se străduește.

străduitór, -oáre adj. Rar. Care se străduĭește, harnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străduitor (rar) (desp. -du-i-) adj. m., pl. străduitori; f. sg. și pl. străduitoare

străduitor (rar) (-du-i-) adj. m., pl. străduitori; f. sg. și pl. străduitoare

străduitor adj. m. (sil. -du-i-), pl. străduitori; f. sg. și pl. străduitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂDUITOR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răbdător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.

străduitor adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. STĂRUITOR. TENACE. VREDNIC. ZELOS.

Intrare: străduitor
străduitor adjectiv
  • silabație: stră-du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străduitor
  • străduitorul
  • străduitoru‑
  • străduitoare
  • străduitoarea
plural
  • străduitori
  • străduitorii
  • străduitoare
  • străduitoarele
genitiv-dativ singular
  • străduitor
  • străduitorului
  • străduitoare
  • străduitoarei
plural
  • străduitori
  • străduitorilor
  • străduitoare
  • străduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străduitor, străduitoareadjectiv

etimologie:
  • Strădui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.