străduire sf [At: ȘINCAI, HR. II, 267/10 / Pl: ~ri / E: strădui] (Asr) 1 Chinuire (1). 2 Depunere de eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: strădanie (2), strădănuire (2). 3 Străduință (3).

STRĂDUIRE, străduiri, s. f. Faptul de a se strădui; strădanie.

STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. [Prez. ind. și: strădui] – Din sl. stradati.

strădui [At: CORESI, TETR. 14 / V: (înv) stridii / Pzi: ~esc / E: slv страдати] 1 vi (Înv) A se chinui (8). 2 vr A face eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: a se canoni (3), a se căzni¹ (9), a se chinui (10), a se forța (2), a se frământa (19), a se munci, a se necăji, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a-și da osteneala (Vz osteneală), a-și da silința (Vz silință), (îvp) a se osteni, (pop) a se sârgui, (îvr) a-și face silă (Vz silă), a se strădănui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli Vz: căuta, frământa, încerca, lupta, opinti.

stridii² v vz strădui

STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.

STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.

A SE STRĂDUI mă ~iesc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati

străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. [Slav. STRADAVATI, a suferi].

străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.

străduire (rar) s. f., g.-d. art. străduirii; pl. străduiri

străduire (rar) s. f., g.-d. art. străduirii; pl. străduiri

străduire s. f., g.-d. art. străduirii; pl. străduiri

!strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă străduiesc, 3 sg. se străduiește, imperf. 1 sg. mă străduiam; conj. prez. 1 sg. să mă străduiesc, 3 să se străduiască; imper. 2 sg. afirm. străduiește-te; ger. străduindu-mă

strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiește / se străduie, imperf. 3 sg. se străduia; conj. prez. să se străduiască / să se străduie

strădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiesc, imperf. 3 sg. străduia; conj. prez. 3 sg. și pl. străduiască

strădui (ind. prez. 1 sg. străduiesc, conj. străduiască)

străduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

STRĂDUIRE s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere.

străduire s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.

STRĂDUI vb. v. chinui, suferi.

STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forța, a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

strădui vb. v. CHINUI. SUFERI.

STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil!) 4. a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.