opțiuni
  • info

32 de definiții pentru strâjnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strâjnic [At: FL. D. (1693), 72v/11 / V: (îrg) ~răj~, ~rejnică sf, ~rij~, (înv) ~răjiac, ~răjnec sm, (reg) ~rajnic sm, ~rașnică sf, ~răjâiac, ~răjuiac, ~rășnic, ~jâiac, ~jiac, ~nec sm, ~iță sf, ~ânjic, ~âsnic sm, ~âșnic, ~rijnec sm, ~rujâiac[1], ~rușnic sm, trujnică sf / Pl: ~ici, ~ice și ~ici sf / E: ns cf vsl стрижикъ] 1 smf (Îvp) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an până la trei ani Vz cârlan, mânz, mânză, noaten, tretin. 2 sm (Zlg; rar) Berbec (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: strujâlac — LauraGellner

STRÂJNIC ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku

strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns].

strajnic2 sm vz strâjnic

străjiac, ~ă smf vz strâjnic corectat(ă)

străjnec sm vz strâjnic corectat(ă)

străjniac[1], ~ă sm vz strâjnic[2] corectat(ă)

  1. În definiția principală, această variantă nu este consemnată; posibil să fie vorba de varianta străjuiac, pentru care lipsește în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 — LauraGellner

străjnic[1] sm vz strâjnic[2] corectat(ă)

  1. În original, accentuat incorect: străjnic. O confirmă definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 — LauraGellner

strâjâiac, ~ă[1] smf vz strâjnic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: străjâiac — LauraGellner

strâjiac sm vz strâjnic

strâjnec sm vz strâjnic

strâșnic1 sn [At: LEXIC REG. II, 93 / Pl: ~ice / E: nct] (Mol) „Gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul”.

strâșnic2, ~ă smf vz strâjnic

strijiac[1], ~ă smf vz strâjnic

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

strijnec sm vz strâjnic

strijnic, ~ă smf vz strâjnic

strujâlac[1] sm vz strâjnic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strujâiac — LauraGellner

strușnic1 sm vz strâjnic

trujnică sf vz strâjnic

trușnic sn [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / V: (reg) st~, trâjn~, ~nec / Pl: ~ice / E: nct] (Mol; Trs) 1 Tescovină (4). 2 Mâncare fiartă prea tare. 3 Mămăligă vârtoasă.

STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -e, s. m. și f. (Învechit și regional) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20.

STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).

STRÎJNIC, -Ă s. m. și f. (Ban., Trans. SE) Mînz(ă) între 1 și 3 ani; noaten(ă). Aceaea fiară iaste de mare ca un strîjnic. FL. D 1693. Equula. Strisnika. Kancza csitko. LEX. MARS., 203; cf. COSM. 1693-1703, 72v. Etimologie: sl. strižĭnikŭ.

strîjnic, -ă s. (vsl. strižĭnikŭ, tuns; rus. strigúnŭ, strîjnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Cîrlan, mînz (orĭ mînză) de 1-2 anĭ (căruĭa i s’a tuns coama). – Și strîșnic și strujnic. V. noaten.

strîșnic, V. stîjnic.

strúșnic, V. trușnic.

trúșnic și strúșnic n., pl. e (cp. cu torohină și cu rus. truhá, fîn mărunt, semințe din fîn; sîrb. trušni hljeb, trušnica, pîne de pîsat; bg. trušniĭa, conserve vegetale în oțet. V. trohot). Mold. la munte. Rămășiță de semințe din care s’a scos uleĭu. Plăcintă făcută din această rămășiță. Crint. – În Trans. trușnec.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRÂJNIC s. v. noaten.

strîjnic s. v. NOATEN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strâjnic, strâjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.

strâșnic, strâșnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul.

Intrare: strâjnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicul
  • strâjnicu‑
plural
  • strâjnici
  • strâjnicii
genitiv-dativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicului
plural
  • strâjnici
  • strâjnicilor
vocativ singular —
plural —
strașnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trujnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strujâlac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjâiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjniac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâșnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicul
  • strâșnicu‑
plural
  • strâșnice
  • strâșnicele
genitiv-dativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicului
plural
  • strâșnice
  • strâșnicelor
vocativ singular —
plural —
strejnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strușnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strâjnic, strâjnicisubstantiv masculin
strâjnică, strâjnicesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. DLRLC
    sinonime: mânzoacă mânzoc noaten
    • format_quote A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.