2 definiții pentru struțuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
struțuleț sm [At: H IV, 256 / Pl: ~i / E: struț2 + -uleț] 1-2 (Reg; șhp) Struț2 (mic).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
struțuleț, struțuleți, s.m. (reg.) carabină mică; carabinioară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: struțuleț
struțuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)