2 definiții pentru struțuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

struțuleț sm [At: H IV, 256 / Pl: ~i / E: struț2 + -uleț] 1-2 (Reg; șhp) Struț2 (mic).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

struțuleț, struțuleți, s.m. (reg.) carabină mică; carabinioară.

Intrare: struțuleț
struțuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struțuleț
  • struțulețul
  • struțulețu‑
plural
  • struțuleți
  • struțuleții
genitiv-dativ singular
  • struțuleț
  • struțulețului
plural
  • struțuleți
  • struțuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)