O definiție pentru struțucior

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

struțucior, struțucioare, s.n. (reg.) struț (buchet) mic de flori, buchețel, struțișor, struțuc, struțucel, struțurel, struțușor.

Intrare: struțucior
struțucior substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struțucior
  • struțuciorul
  • struțucioru‑
plural
  • struțucioare
  • struțucioarele
genitiv-dativ singular
  • struțucior
  • struțuciorului
plural
  • struțucioare
  • struțucioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)