O definiție pentru struțucior
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
struțucior, struțucioare, s.n. (reg.) struț (buchet) mic de flori, buchețel, struțișor, struțuc, struțucel, struțurel, struțușor.
Intrare: struțucior
struțucior substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)