2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din păr de animale etc., care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă. ◊ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza fierăstrăului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjoară bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

stru2 sf [At: N. LEON, MED. 148 / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Reg) Panarițiu. 2 (Reg) Bătătură1 (6). 3 (Mun) Cicatrice care rămâne după vaccinare. 4 (Mol; Buc) Boală (la oameni) nedefinită mai îndeaproape.

stru1 sf [At: PSALT. 308 / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: vsl строуна] 1 Fir elastic, confecționat din metal, din intestine de animale sau din alte materiale, care, întins pe o cutie de rezonanță, produce, prin vibrare, sunete muzicale. Si: coardă1 (1). 2 (Îe) A-i cânta (sau a-i bate, învechit, a-i vorbi) cuiva în ~ ori a cânta (sau a bate) în ~na cuiva A-și exprima fățiș aprobarea pentru tot ceea ce spune sau ceea ce face cineva, pentru a-i fi pe plac și pentru a-i câștiga, astfel, simpatia, favoarea Si: a flata (2), a linguși, a măguli, (îvr) a șutili, (reg) miglăsi, (fam) a peria, a pomăda, a tămâia. 3 (Îe) A zice din (sau pe o) ~ A cânta la vioară sau la cobză. 4 (Fam) A-și drege ~na A-și drege glasul. 5 (Rar; îe) A face cuiva spatele ~ A bate zdravăn pe cineva. 6 Sfoară întinsă, din fire elastice și răsucite, cu rezistență foarte mare. 7 (D. acțiuni, activități; îe) A merge ~ A merge foarte bine, perfect. 8 (Reg; îe) A pleca ~ A pleca grăbit, zorit. 9 Bucată de fir plastic sau metalic, rezistentă și ușoară, străvezie, subțire, care face legătura între sfoară și cârligul undiței Si: (reg) pleasnă, sfârc. 10 (Reg) Sfoară la diverse tipuri de plase de pescuit (mreajă, crâsnic etc.). 11 (Reg; pex) Sfoară a undiței. 12 (Olt; pex) Undiță cu brațul scurt și cu mai multe cârlige. 13 (Îvr) Coardă la arc. 14 (Gmt; înv; pan) Coardă la cerc. 15 Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei Si: (reg) strunea (2), zăbăluță. 16 (Îlv) A ține (pe cineva) ~ A struni (7). 17 (Rar; îe) A pune ~ A potoli1. 18 (Mun; pex) Zăbală. 19 (Reg) Coardă (la ferăstrău). 20 (Mol) Frânghie care leagă partea de dinainte cu cea dinapoi a carului, atunci când aceasta nu are cruci Si: (reg) struneală (4). 21 (Reg) Parte a carului nedefinită mai îndeaproape. 22 (Buc) Fir împletit, roșu și alb pe care îl poartă fetele atârnat la gât la 1 sau 8 martie Vz mărțișor. 23 (Îvr) Filiație (1). 24 (Îc) ~na-cocoșului Mică plantă erbacee cu o tulpină târâtoare, cu frunze ovale și cu flori albe Si: (reg) cornuț2 (1), iarbă-de-smidă, paștele-găinilor. 25 (Reg; îc) ~na-gâștii Volbură.

STRUNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă. ◊ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

STRUNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic (din metal sau din intestine de animale) care, întins pe o cutie de rezonanță, vibrează producînd tonuri muzicale; coardă (1). Privighetoarea e mare artist și cred c-ar putea interpreta o melodie auzită pe strune. SADOVEANU, O. VI 332. Scripcarul și cobzarul își potriveau într-una strunele. BUJOR, S.99. Salută zdrăngănind din strune Bătînd cadența din picior Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48. ◊ Fig. În odaie struna tăcerii rămase atît de întinsă că multă vreme nimeni nu cuteză s-o atingă. DAN, U. 103. Vîntule, nebunule, De ți-ai rupe strunele. PĂUN-PINCIO, P. 43. ◊ Expr. A cînta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a-i ține cuiva partea, a aproba tot ceea ce spune cineva, pentru a-i fi pe plac; a linguși pe cineva. Într-un an se duce la Iași cu cravată roșie pînă la brîu și ne cîntă în strună, într-altul ne împiedică serbarea. GALAN, Z. R. 13. Femeia a priceput slăbiciunea bărbatului și totdeauna i-a bătut în strună. SEVASTOS, N. 3. A întoarce struna sau a o întoarce pe altă strună = a schimba cîntecul; fig. a-și schimba părerea, atitudinea; a întoarce foaia (v. foaie). Măi arcușe frățioare, Ia întoarce struna, Pentru dorul ce ne doare Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 17. (Glumeț) A-i face cuiva spatele strună = a bate zdravăn. Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună. ALECSANDRI, P. A. 58. 2. Sfoară întinsă, făcută din fire elastice și răsucite. Eu îmi ridic iarăși varga undiței și cercetez cele două muște artificiale ale strunei. SADOVEANU, O. A. II 199. Spînu se zvîrlise în picioare... bizuit în prăjină și în struna de treizeci de fire de coadă de cal. id. N. F. 102. Descalecă arcașii... Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnăitoare. ALECSANDRI, P. III 224. ◊ (În legătură cu verbe de mișcare, sugerînd ideea de mers grăbit, fără ocoluri, drept la țintă) N-apucă să-și ieie măcar rămas bun de la copilă, ci plecă strună. ȘEZ. VIII 71. ◊ Expr. (Despre acțiuni, activități) A merge strună = a merge foarte bine, a fi în ordine perfectă. E greu să dai de căpătîi, Dar dacă dai, merg strună toate. COȘBUC, P. I 89. Treaba mergea strună; băieții schimbau tabla în toate zilele, și sîmbăta, procitanie. CREANGĂ, A. 4. Treaba mergea strună. NEGRUZZI, S. I 343. 3. Parte a frîului care se pune sub bărbia calului și se agață de cele două capete ale zăbalei. Cai clăbuciți la strune și zabale. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a ține de scurt (pe cineva), a înfrîna, a stăpîni. Noua curte domnească... era plină de o gloată posomorîtă pe care abia o ținea în strună un șireag îndesat de dorobanți. ODOBESCU, S. I 107. 4. Compus: struna-cocoșului = nume dat la două plante erbacee cu frunzele ovale și florile albe (Cerastium).

STRUNĂ ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; coardă. ◊ A zice din ~ a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în ~ (sau în ~a cuiva) a susține pe cineva în acțiunile lui; a ține hangul. A o întoarce pe altă ~ a) a-și schimba atitudinea față de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-și schimba părerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfășoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului. ◊ A ține pe cineva în ~ a înfrâna pornirile cuiva; a ține din scurt pe cineva. /<sl. struna

strună f. Mold. 1. coardă (de arc, de instrument muzical): din strune scoate un cântec jalnic; 2. linie dreaptă: în strună dreaptă prin Ștefan mă cobor din Cezar Al.; 3. zăbală la frâul calului; 4. fig. frâu: gloata abia o ținea în strună un șireag de dorobanți OD.; 5. frânghie ce leagă partea dinainte cu cea dinapoi a carului; 6. umflătură de jur împrejurul unghiei. [Slav. STRUNA, coardă]. ║ adv. întins: treaba merge strună.

strúnă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. struna, strună, coardă). Est. Coardă (fir întins care zbîrnîĭe la un instrument muzical, funie care împinge săgeata la arc, care se răsucește și ține întinsă pînza ferăstrăuluĭ, care ține legat pe dedesupt un car slab ș. a.). A bate’n struna cuĭva (fig.), a cînta cum îĭ place, a-ĭ vorbi pe plac. Linie (șir) de înrudire (vechĭ): a te scoborî în strună dreaptă din cineva. Mold. Munt. Un lănțișor care se pune la frîŭ supt buza caluluĭ ca să-l țiĭ din scurt (să-l struneștĭ. V. zăbăluță). Fig. A ține’n strună, a struni, a înfrîna. Un fel de sugiŭ (sugel) fn prejuru unghiiĭ. Adv. A merge treaba strună, a merge foarte bine (ca pe ciripie).

STRUNI, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.

STRUNI, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.

struni [At: DDRF / V: (rar) ~na / Pzi: ~nesc / E: strună1] 1 vt (Asr; c. i. strunele) A întinde (pentru a acorda). 2 vt (Pex; c. i. strunele unui instrument muzical sau, pex, însuși instrumentul) A acorda (2). 3 vt (C. i. obiecte) A lega strâns (întinzând bine sfoara, cureaua etc.) cu care se leagă. 4 vt (Rar; c. i. arcul) A încorda. 5 vt (C. i. Calul înșeuat sau înhămat) A conduce sau a stăpâni cu ajutorul frâului Si: a înfrâna. 6 vt (Pex) A liniști. 7 vt (Rar; c. i. frâul, hamul etc. sau, pex, gura calului înșeuat sau înhămat) A trage sau a ține strâns, pentru a conduce sau a stăpâni calul. 8 vt (Fig; c. i. oameni) A controla de aproape sau cu severitate comportarea cuiva. 9 vt (Fig; c. i. oameni) A supune unei discipline severe. 10 vt (Fig; c. i. oameni) A trata cu asprime. 11 vt (Pex; rar) A disciplina (1) Si: a înfrâna, a ține din scurt, a ține în frâu, a ține în strună. 12 vt (Asr; c. i. manifestări ale oamenilor) A stăpâni. 13 vt (Rar; îe) A-și ~ limba A stăpâni. 14 vr (Reg) A se stăpâni. 15 vt (Rar; fig) A încorda. 16 vt (C. i. struna1) A întinde învârtind pana1. 17 vt (Mol; c. i. partea dinainte și cea dinapoi a carului care nu are cruci sau, pex, c. i. carul) A lega cu o strună1.

STRUNI, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăpîni (un cal) din frîu, a ține strîns, a nu lăsa să se abată de la direcția voită. Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122. Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185. Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98. ◊ Fig. Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110. ♦ Fig. (Cu privire la oameni) A stăpîni, a domina, a înfrîna; a ține din scurt. Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4. 2. A întinde strunele unui instrument muzical, a acorda, a înstruna; p. ext. (rar) a cînta. Căci meșterul Boian... voia cuiva Un cîntec să-i strunească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 4/1. 3. A lega strîns (trăgînd bine de sfoara care leagă). Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155. – Variantă: struna (PĂSCULESCU, L. P. 62) vb. I.

A STRUNI ~esc tranz. 1) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a înfrâna; a domoli. ◊ A-și ~ limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. 2) (instrumente muzicale) A aduce la tonalitatea dorită prin întinderea sau slăbirea coardelor; a acorda. 3) fig. (mai ales copii) A obișnui cu ordinea; a disciplina. 4) (obiecte) A lega, întinzând bine firele (ca struna). /Din strună

strunì v. Mold. 1. a înstruna; 2 a strânge frâul: a struni calul CR.; 3. fig. a înfrâna; 4. a lega țeapăn carul. [V. strună].

strunèsc v. tr. (vsl. struniti, a pune strune). Înstrunez, pun struna, strîng frîu: a struni calu. Fig. Înfrînez, nu las în voĭe: poporu trebuĭe strunit. – Și -ez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stru s. f., g.-d. art. strunei; pl. strune

stru s. f., g.-d. art. strunei; pl. strune

stru s. f., g.-d. art. strunei; pl. strune

struni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunesc, 3 sg. strunește, imperf. 1 struneam; conj. prez. 1 sg. să strunesc, 3 să strunească

struni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunesc, imperf. 3 sg. strunea; conj. prez. 3 să strunească

struni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunesc, imperf. 3 sg. strunea; conj. prez. 3 sg. și pl. strunească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRU s. 1. v. coardă. 2. (TEHN.) coardă, sfoară. (~ ferăstrăului.) 3. v. cordar. 4. zăbăluță. (~ la zăbala căpăstrului.)

STRU s. 1. (MUZ.) coardă. (~ a unei viori.) 2. (TEHN.) coardă, sfoară. (~ a ferăstrăului.) 3. (TEHN.) cordar, întinzător, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuș, limbă, lopățică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.) 4. zăbăluță. (~ la zăbala căpăstrului.)

STRUNI vb. v. acorda, birui, înfrâna, înfrânge, înstruna, învinge, stăpâni.

STRUNI vb. 1. v. încorda. 2. a domoli, a înfrâna, a liniști. (A ~ un cal.) 3. a înfrâna, a reține, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!)

STRUNI vb. 1. a încorda, a înstruna, a întinde. (A ~ arcul.) 2. a domoli, a înfrîna, a liniști. (A ~ un cal.) 3. a înfrîna, a reține, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sînt prea zburdalnici!)

struni vb. v. ACORDA. BIRUI. ÎNFRÎNA. ÎNFRÎNGE. ÎNSTRUNA. ÎNVINGE. STĂPÎNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strună (-ne), s. f.1. Coardă. – 2. Botar, zăbăluță. – 3. Flictenă. Sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. înstruni), vb. (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, s. f. (pană, strunire).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strună, strune, s.f. (reg.) 1. panarițiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cânta în strună expr. a se arăta de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia; a linguși (pe cineva).

Intrare: strună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stru
  • struna
plural
  • strune
  • strunele
genitiv-dativ singular
  • strune
  • strunei
plural
  • strune
  • strunelor
vocativ singular
plural
Intrare: struni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struni
  • strunire
  • strunit
  • strunitu‑
  • strunind
  • strunindu‑
singular plural
  • strunește
  • struniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strunesc
(să)
  • strunesc
  • struneam
  • strunii
  • strunisem
a II-a (tu)
  • strunești
(să)
  • strunești
  • struneai
  • struniși
  • struniseși
a III-a (el, ea)
  • strunește
(să)
  • strunească
  • strunea
  • struni
  • strunise
plural I (noi)
  • strunim
(să)
  • strunim
  • struneam
  • strunirăm
  • struniserăm
  • strunisem
a II-a (voi)
  • struniți
(să)
  • struniți
  • struneați
  • strunirăți
  • struniserăți
  • struniseți
a III-a (ei, ele)
  • strunesc
(să)
  • strunească
  • struneau
  • struni
  • struniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struna
  • strunare
  • strunat
  • strunatu‑
  • strunând
  • strunându‑
singular plural
  • strunea
  • strunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strunez
(să)
  • strunez
  • strunam
  • strunai
  • strunasem
a II-a (tu)
  • strunezi
(să)
  • strunezi
  • strunai
  • strunași
  • strunaseși
a III-a (el, ea)
  • strunea
(să)
  • struneze
  • struna
  • strună
  • strunase
plural I (noi)
  • strunăm
(să)
  • strunăm
  • strunam
  • strunarăm
  • strunaserăm
  • strunasem
a II-a (voi)
  • strunați
(să)
  • strunați
  • strunați
  • strunarăți
  • strunaserăți
  • strunaseți
a III-a (ei, ele)
  • strunea
(să)
  • struneze
  • strunau
  • struna
  • strunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stru, strunesubstantiv feminin

  • 1. Fir elastic confecționat din metal, din păr de animale etc., care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete. DEX '09 DLRLC
    sinonime: coardă
    • format_quote Privighetoarea e mare artist și cred c-ar putea interpreta o melodie auzită pe strune. SADOVEANU, O. VI 332. DLRLC
    • format_quote Scripcarul și cobzarul își potriveau într-una strunele. BUJOR, S.99. DLRLC
    • format_quote Salută zdrăngănind din strune Bătînd cadența din picior Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48. DLRLC
    • format_quote figurat În odaie struna tăcerii rămase atît de întinsă că multă vreme nimeni nu cuteză s-o atingă. DAN, U. 103. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntule, nebunule, De ți-ai rupe strunele. PĂUN-PINCIO, P. 43. DLRLC
    • chat_bubble A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: linguși
      • format_quote Într-un an se duce la Iași cu cravată roșie pînă la brîu și ne cîntă în strună, într-altul ne împiedică serbarea. GALAN, Z. R. 13. DLRLC
      • format_quote Femeia a priceput slăbiciunea bărbatului și totdeauna i-a bătut în strună. SEVASTOS, N. 3. DLRLC
    • chat_bubble A întoarce struna sau a o întoarce pe altă strună = a schimba cântecul. DLRLC
      • format_quote Măi arcușe frățioare, Ia întoarce struna, Pentru dorul ce ne doare Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 17. DLRLC
      • chat_bubble figurat A-și schimba părerea, atitudinea; a întoarce foaia. DLRLC
    • chat_bubble glumeț A-i face cuiva spatele strună = a bate zdravăn. DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună. ALECSANDRI, P. A. 58. DLRLC
  • 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Spînu se zvîrlise în picioare... bizuit în prăjină și în struna de treizeci de fire de coadă de cal. SADOVEANU, N. F. 102.
    • format_quote Descalecă arcașii... Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnăitoare. ALECSANDRI, P. III 224.
    • 2.1. Sfoara destinată să țină întinsă pânza fierăstrăului. DEX '09
    • 2.2. În legătură cu verbe de mișcare, sugerează ideea de mers grăbit, fără ocoluri, drept la țintă. DLRLC
      • format_quote N-apucă să-și ieie măcar rămas bun de la copilă, ci plecă strună. ȘEZ. VIII 71. DLRLC
      • chat_bubble (și) adverbial A merge strună = a merge foarte bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote E greu să dai de căpătîi, Dar dacă dai, merg strună toate. COȘBUC, P. I 89. DLRLC
        • format_quote Treaba mergea strună; băieții schimbau tabla în toate zilele, și sîmbăta, procitanie. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
        • format_quote Treaba mergea strună. NEGRUZZI, S. I 343. DLRLC
    • 2.3. Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu îmi ridic iarăși varga undiței și cercetez cele două muște artificiale ale strunei. SADOVEANU, O. A. II 199. DLRLC
  • 3. Parte a frâului care înconjoară bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cai clăbuciți la strune și zabale. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A ține (pe cineva) în strună = a ține din scurt (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Noua curte domnească... era plină de o gloată posomorîtă pe care abia o ținea în strună un șireag îndesat de dorobanți. ODOBESCU, S. I 107. DLRLC
  • chat_bubble compus Struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

struni, strunescverb

  • 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își struniră caii și porniră mai repede prin nouri de colb. SADOVEANU, O. I 122. DLRLC
    • format_quote Fiul craiului nemaiputînd struni calul... se întoarnă. CREANGĂ, P. 185. DLRLC
    • format_quote Strunește bine gura iepei și fii cuminte! ALECSANDRI, T. II 98. DLRLC
    • format_quote figurat Cu ochii lui mici, struniți către tîmple, se uita țintă la învățăcelul său. SADOVEANU, M. C. 110. DLRLC
    • 1.1. figurat A ține din scurt pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai răutăți făcea, că n-avea cine-l struni. SADOVEANU, P. M. 69. DLRLC
      • format_quote Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
  • 2. A întinde strunele unui instrument muzical. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune rar Cânta. DLRLC
      sinonime: cânta
      • format_quote Căci meșterul Boian... voia cuiva Un cîntec să-i strunească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 4/1. DLRLC
  • 3. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Legătura dintre proțap sau tînjală și sanie strunește proțapul cu vîrful... prin gînjuri de lemn sau funii. PAMFILE, I. C. 155. DLRLC
etimologie:
  • strună DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.