strungaș, ~ă [At: ALR I/I h 31/347 / Pl: ~i, ~e / E: strungă¹ + -aș] 1 sm (Trs) Cioban care mână oile la strungă¹ pentru a fi mulse. 2 sm (Pex) Persoană care îndeplinește diverse munci la stână Si: (pop) strungar² (2), (reg) strungaci (2) Vz mânător, mânzar¹, mânzărar, mânzător. 3 a (Reg; d. oameni) Cu strungăreață Si: (reg) strungaci (3), strungar² (3), strungariț, strungăreț (2).

strungaș, -ă, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungar, strungaci, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungar, strungariț, strungăreț.

strungaș, strungași, s.n. – 1. Ajutor de păcurar: „Fiecare stână mai are câte un strungaș, de regulă un copil, care are datoria să mâie oile pe strungă, la muls” (Precup, 1926: 9). În plus, „ajută baciul în stână sau, alături de păcurar, păzește sterpele. El este ucenicul stânei” (Georgeoni, 1935: 78). „Strungașii sunt copii recrutați la începutul anului pastoral, din sat, de acasă sau din satele submontane. Angajamentul se face pentru întreaga vară sau pentru un răstimp posibil, ținându-se seama de obligațiile lor școlare. Statutul lor este semiprofesional: sunt angajați după nevoi imediate de către gazda de munte. Se poate întâmpla ca strungașul să continue, devenind prin vârstă și pricepere păcurar” (Latiș, 1993: 51). 2. Persoană cu dinți rari (ALRRM, 1969: 80). – Din strungă „deschizătură, portiță” + suf. -aș (MDA).

strungaș, -i, s.n. – 1. Ajutor de păcurar: „Fiecare stână mai are câte un strungaș, de regulă un copil, care are datoria să mâie oile pe strungă, la muls” (Precup 1926: 9). În plus, „ajută baciul în stână sau, alături de păcurar, păzește sterpele. El este ucenicul stânei” (Georgeoni 1935: 78). 2. Persoană cu dinți rari (ALR 1969: 80). – Din strungă „deschizătură, portiță” + -aș.