STRUNGÁR¹, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Catalin_Gherghe | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUNGÁR², strungari, s. m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Catalin_Gherghe | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUNGÁR¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUNGÁR² ~i m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUNGÁR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STRUNGÁR s. (reg.) mânător. (~ la oi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

strungár, -ă, s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

strungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink