opțiuni

6 definiții pentru struneală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

struneală sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~eli / E: struni + -eală] 1 (Rar) Strunire (8). 2 (Reg; ccr) Pană. 3 (Rar) Strunire (7). 4 (Mol; ccr) Frânghie care leagă partea de dinainte cu cea de dinapoi a carului, atunci când aceasta nu are cruci Si: (reg) strună1 (20). 5 (Pex) Parte a carului nedefinită mai îndeaproape. 6 (Fig; c. i. oameni) Control exercitat îndeaproape sau cu severitate în comportarea cuiva. 7 (Fig; c. i. oameni) Supunere la o disciplină severă. 8 (Fig; c. i. oameni) Tratare cu severitate. 9 (Rar; pex) Disciplinare.

struneală Mold. lemnul cu care se strunează carul.

struneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a struni. Bățu cu care învîrtești struna la ferăstrăŭ ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

struneală s. f., pl. struneli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRUNEALĂ s. v. cocârlă, cordar, întinzător, schimbătoare, strună.

struneală s. v. COCÎRLĂ. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. STRUNĂ.

Intrare: struneală
struneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struneală
  • struneala
plural
  • struneli
  • strunelile
genitiv-dativ singular
  • struneli
  • strunelii
plural
  • struneli
  • strunelilor
vocativ singular —
plural —